endodonțíe s. f., g.-d. art. endodonțíei

ENDODONȚÍE s. f. tehnica conservării danturii. (< fr. endodontie)

endodonțíe s. f. (med.) ◊ „Prof. P.F., membru al Academiei naționale de chirurgie dentară din Franța, a pus la punct o nouă tehnică în domeniul conservării danturii (ramură a medicinei cunoscută sub numele de endodonție sau endontologie) pe baza folosirii oxidului greu de calciu sau «hexocalex»-ului, cum mai este cunoscut.” Sc. 16 VII 77 p. 5 (din fr. endodontie; DFMB)