Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru encliz─â

encliz─â sf [At: PU╚śCARIU, L. R. I 169 / Pl: ~ze / E: fr enclise, ger Enclise] (├Äoc procliz─â) Ata╚Öare a unui cuv├ónt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuv├óntul precedent.
ENCL├ŹZ─é, enclize, s. f. Ata╚Öare a unui cuv├ónt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuv├óntul precedent; postpunere. ÔÇô Din fr. enclise, germ. Enklise.
ENCL├ŹZ─é, enclize, s. f. Ata╚Öare a unui cuv├ónt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuv├óntul precedent; postpunere. ÔÇô Din fr. enclise, germ. Enklise.
encl├şz─â s. f., g.-d. art. encl├şzei; pl. encl├şze
encl├şz─â s. f., g.-d. art. encl├şzei; pl. encl├şze
ENCL├ŹZ─é s. v. postpunere.
ENCL├ŹZ─é s.f. (op. procliz─â) Postpunerea unui cuv├ónt, a unei silabe sau a unui alt element. [< fr. enclise, cf. gr. enklisis ÔÇô ├«nclinare].
ENCL├ŹZ─é s. f. a╚Öezare a unui cuv├ónt, a unei silabe sau a unui element neaccentuat ├«n pozi╚Ťie enclitic─â; postpunere. (< fr. enclise, germ. Enklise, gr. enklisis, ├«nclina╚Ťie)
ENCLIZ─é s. (GRAM.) postpunere.
ENCL├ŹZ─é (POSTP├ÜNERE, POSTPOZ├Ź╚ÜIE): s. f. (< fr. enclise, germ. Enklise, cf. gr. enklisis ÔÇ×├«nclinareÔÇŁ): a╚Öezare a unui cuv├ónt sau a altui element neaccentuat ├«n urma altui cuv├ónt accentuat; ata╚Öare a unui cuv├ónt sau a oric─ârui element neaccentuat la cuv├óntul precedent. Se vorbe╚Öte astfel despre e. formelor pronominale sau verbale neaccentuate; despre e. articolului hot─âr├ót ├«n limba rom├ón─â; despre e. sufixelor, a desinen╚Ťelor sau a particulelor: c├óntecu-i minunat, toate-s bune; teiul, teiului, teiule, satele, satelor, casa, casei, casele, caselor, venise, trec├ónd, scrii, mergem, rame, gr─âdinari, acela╚Öi, ceva, nimenea, acuma, c├óndva, iar─â╚Öi etc.

Encliz─â dex online | sinonim

Encliz─â definitie

Intrare: encliz─â
encliz─â substantiv feminin