encliză definitie

10 definiții pentru encliză

encli sf [At: PUȘCARIU, L. R. I 169 / Pl: ~ze / E: fr enclise, ger Enclise] (Îoc procliză) Atașare a unui cuvânt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuvântul precedent.
ENCLÍZĂ, enclize, s. f. Atașare a unui cuvânt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuvântul precedent; postpunere. – Din fr. enclise, germ. Enklise.
ENCLÍZĂ, enclize, s. f. Atașare a unui cuvânt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuvântul precedent; postpunere. – Din fr. enclise, germ. Enklise.
enclíză s. f., g.-d. art. enclízei; pl. enclíze
enclíză s. f., g.-d. art. enclízei; pl. enclíze
ENCLÍZĂ s. v. postpunere.
ENCLÍZĂ s.f. (op. procliză) Postpunerea unui cuvânt, a unei silabe sau a unui alt element. [< fr. enclise, cf. gr. enklisis – înclinare].
ENCLÍZĂ s. f. așezare a unui cuvânt, a unei silabe sau a unui element neaccentuat în poziție enclitică; postpunere. (< fr. enclise, germ. Enklise, gr. enklisis, înclinație)
ENCLI s. (GRAM.) postpunere.
ENCLÍZĂ (POSTPÚNERE, POSTPOZÍȚIE): s. f. (< fr. enclise, germ. Enklise, cf. gr. enklisis „înclinare”): așezare a unui cuvânt sau a altui element neaccentuat în urma altui cuvânt accentuat; atașare a unui cuvânt sau a oricărui element neaccentuat la cuvântul precedent. Se vorbește astfel despre e. formelor pronominale sau verbale neaccentuate; despre e. articolului hotărât în limba română; despre e. sufixelor, a desinențelor sau a particulelor: cântecu-i minunat, toate-s bune; teiul, teiului, teiule, satele, satelor, casa, casei, casele, caselor, venise, trecând, scrii, mergem, rame, grădinari, același, ceva, nimenea, acuma, cândva, iarăși etc.

encliză dex

Intrare: encliză
encliză substantiv feminin