encefalită sf [At: PAT. CHIR. 200r / V: (îvr) cefalitis sn / Pl: ~te / E: fr encéphalite] (Adesea cu determinări care arată originea, specificul) Boală provocată de inflamația acută sau cronică a encefalului.
ENCEFALÍTĂ, encefalite, s. f. Boală cauzată de inflamarea acută sau cronică a encefalului. ◊ Encefalită letargică = boală contagioasă gravă, provocată de un virus transmis prin musca țețe și manifestată prin somnolență persistentă și progresivă; boala somnului. – Din fr. encéphalite.
ENCEFALÍTĂ, encefalite, s. f. Boală cauzată de inflamarea acută sau cronică a encefalului. ◊ Encefalită letargică = boală contagioasă gravă, provocată de un virus transmis prin musca țețe și manifestată prin somnolență persistentă și progresivă; boala somnului. – Din fr. encéphalite.
ENCEFALÍTĂ (< fr. {i}; {s} gr. egkephalites „al creierului”) s. f. Inflamație acută sau cronică a țesutului nervos cerebral. Este însoțită de febră, dureri de cap, paralizii, tulburări de cunoaștere etc. Se cunosc mai multe forme de encefalite, diferite ca patogenie, etiologie și evoluție (e. bacteriană, e. letargică, e. tuberculoasă etc.).