Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru enantiotropie

enantiotropie sf [At: DT / P: ~ti-o~ / Pl: ~ii / E: eg enantiotropy, fr ├ęnantiotropie] Proprietate a unei substan╚Ťe de a trece ├«n dou─â sisteme de cristalizare diferite, p─âstr├ónd aceea╚Öi stare de agregare, ├«n condi╚Ťii fizice ce variaz─â adecvat.
ENANTIOTROP├ŹE s. f. (Chim.) Proprietate a unor substan╚Ťe de a prezenta diferite structuri cristaline ├«n aceea╚Öi stare de agregare, fiecare dintre acestea fiind stabil─â ├«n anumite intervale de temperatur─â ╚Öi presiune. [Pr.: -ti-o-] ÔÇô Din fr. ├ęnantiotropie, engl. enantiotropy.
ENANTIOTROP├ŹE s. f. (Chim.) Proprietate a unor substan╚Ťe de a trece ├«n dou─â sisteme de cristalizare diferite, p─âstr├ónd aceea╚Öi stare de agregare, ├«n condi╚Ťii fizice ce variaz─â adecvat. [Pr.: -ti-o-] ÔÇô Din fr. ├ęnantiotropie, engl. enantiotropy.
enantiotrop├şe (-ti-o-tro-) s. f., art. enantiotrop├şa, g.-d. enantiotrop├şi, art. enantiotrop├şei
enantiotrop├şe s. f. (sil. -ti-o-tro-), art. enantiotrop├şa, g.-d. enantiotrop├şi, art. enantiotrop├şei
ENANTIOTROP├ŹE s.f. Proprietate a unui corp de a cristaliza ├«n dou─â structuri cristaline diferite ├«n func╚Ťie de temperatur─â ╚Öi de presiune, f─âr─â schimbarea st─ârii de agregare. [Pron. -ti-o-. / < fr. ├ęnantiotropie].
ENANTIOTROP├ŹE s. f. proprietate a unor substan╚Ťe de a cristaliza ├«n dou─â structuri cristaline diferite, ├«n func╚Ťie de temperatur─â ╚Öi de presiune, f─âr─â schimbarea st─ârii de agregare. (< fr. ├ęnantiotropie, engl. enantiotropy)
ENANTIO- ÔÇ×opus, contrar, antagonicÔÇŁ. ÔŚŐ gr. enantios ÔÇ×opus, contrar, inversÔÇŁ > fr. ├ęnantio-, engl. id., germ. id. > rom. enantio-. Ôľí ~bioz─â (v. -bioz─â), s. f., rela╚Ťii antagonice care se stabilesc ├«ntre dou─â sau mai multe organisme vegetale sau animale; ~blast (v. -blast), adj., (despre un embrion) care are radicula opus─â hilului; sin. enantioblastic; ~blastic (v. -blastic), adj., enantioblast*; ~mer (v. -mer), s. m., fiecare din cei doi izomeri antipozi optici ai unei substan╚Ťe cu aceea╚Öi compozi╚Ťie chimic─â; ~morf (v. -morf), adj., care este format din acelea╚Öi p─âr╚Ťi, dar dispuse ├«n sens invers; ~morfie (v. -morfie), s. f., 1. Proprietate a dou─â substan╚Ťe de a cristaliza ├«n dou─â forme, una fiind imaginea celeilalte ├«ntr-o oglind─â plan─â. 2. Proprietate a dou─â entit─â╚Ťi, ale c─âror imagini se oglindesc reciproc, de a se suprapune ├«ntre ele numai prin reflectare ├«ntr-un plan extern; ~patie (v. -patie), s. f., procedeu terapeutic de a trata o boal─â cu mijloace contrare naturii sale; ~stil (v. -stil), adj., (despre flori) care prezint─â stilul ╚Öi stigmatul aplecate ├«n direc╚Ťia contrar─â staminelor; ~trop (v. -trop), adj., care prezint─â enantiotropie; ~tropie (v. -tropie), s. f., proprietate a unei substan╚Ťe de a cristaliza ├«n dou─â structuri cristaline diferite, ├«n func╚Ťie de temperatur─â ╚Öi de presiune, f─âr─â schimbarea st─ârii de agregare.

Enantiotropie dex online | sinonim

Enantiotropie definitie

Intrare: enantiotropie
enantiotropie substantiv feminin
  • silabisire: -ti-o-tro-