Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru enantiomorfie

enantiomorfie sf [At: LTR2 / P: ~ti-o~ / Pl: ~ii / E: fr ├ęnantiomorphie] Proprietate a unei substan╚Ťe de a cristaliza ├«n dou─â forme, dintre care una este imaginea simetric─â a celeilalte ├«n raport cu un plan.
ENANTIOMORF├ŹE s. f. (Fiz.) Proprietate a unor substan╚Ťe de a cristaliza ├«n dou─â forme, dintre care una este imaginea simetric─â a celeilalte ├«n raport cu un plan; enantiomorfism. [Pr.: -ti-o-] ÔÇô Din fr. ├ęnantiomorphie.
ENANTIOMORF├ŹE s. f. (Fiz.) Proprietate a unor substan╚Ťe de a cristaliza ├«n dou─â forme, dintre care una este imaginea simetric─â a celeilalte ├«n raport cu un plan; enantiomorfism. [Pr.: -ti-o-] ÔÇô Din fr. ├ęnantiomorphie.
enantiomorf├şe (-ti-o-) s. f., art. enantiomorf├şa, g.-d. enantiomorf├şi, art. enantiomorf├şei
enantiomorf├şe s. f. (sil. -ti-o-), art. enantiomorf├şa, g.-d. enantiomorf├şi, art. enantiomorf├şei
ENANT├ŹOMORF├ŹE s. v. enantiomorfism.
ENANTIOMORF├ŹE s. f. proprietate a unor entit─â╚Ťi, ale c─âror imagini se oglindesc reciproc, de a se suprapune ├«ntre ele numai prin reflectare ├«ntr-un plan extern; enantiomorfism. ÔŚŐ (min.) proprietate a dou─â substan╚Ťe de a cristaliza ├«n dou─â forme, dintre care una este imaginea invers─â a celeilalte. (< fr. ├ęnantiomorphie)
ENANTIO- ÔÇ×opus, contrar, antagonicÔÇŁ. ÔŚŐ gr. enantios ÔÇ×opus, contrar, inversÔÇŁ > fr. ├ęnantio-, engl. id., germ. id. > rom. enantio-. Ôľí ~bioz─â (v. -bioz─â), s. f., rela╚Ťii antagonice care se stabilesc ├«ntre dou─â sau mai multe organisme vegetale sau animale; ~blast (v. -blast), adj., (despre un embrion) care are radicula opus─â hilului; sin. enantioblastic; ~blastic (v. -blastic), adj., enantioblast*; ~mer (v. -mer), s. m., fiecare din cei doi izomeri antipozi optici ai unei substan╚Ťe cu aceea╚Öi compozi╚Ťie chimic─â; ~morf (v. -morf), adj., care este format din acelea╚Öi p─âr╚Ťi, dar dispuse ├«n sens invers; ~morfie (v. -morfie), s. f., 1. Proprietate a dou─â substan╚Ťe de a cristaliza ├«n dou─â forme, una fiind imaginea celeilalte ├«ntr-o oglind─â plan─â. 2. Proprietate a dou─â entit─â╚Ťi, ale c─âror imagini se oglindesc reciproc, de a se suprapune ├«ntre ele numai prin reflectare ├«ntr-un plan extern; ~patie (v. -patie), s. f., procedeu terapeutic de a trata o boal─â cu mijloace contrare naturii sale; ~stil (v. -stil), adj., (despre flori) care prezint─â stilul ╚Öi stigmatul aplecate ├«n direc╚Ťia contrar─â staminelor; ~trop (v. -trop), adj., care prezint─â enantiotropie; ~tropie (v. -tropie), s. f., proprietate a unei substan╚Ťe de a cristaliza ├«n dou─â structuri cristaline diferite, ├«n func╚Ťie de temperatur─â ╚Öi de presiune, f─âr─â schimbarea st─ârii de agregare.

Enantiomorfie dex online | sinonim

Enantiomorfie definitie

Intrare: enantiomorfie
enantiomorfie substantiv feminin
  • silabisire: -ti-o-