enantem sn [At: ENC. ROM. / Pl: (rar) ~e / E: fr énanthème] Erupție care apare pe piele în unele boli contagioase ca rujeola, scarlatina etc.

ENANTÉM, enanteme, s. n. Erupție care apare pe mucoase în unele boli contagioase. – Din fr. énanthème.

ENANTÉM, enanteme, s. n. Erupție care apare pe mucoase în unele boli contagioase. – Din fr. énanthème.

enantém s. n., pl. enantéme

enantém s. n., pl. enantéme

ENANTÉM s.n. (op. exantem) Erupție apărută pe fața interioară a unei cavități anatomice. [< fr. énanthème, cf. gr. en – în, anthein – a înflori].

ENANTÉM s. n. erupție pe mucoase în unele boli contagioase. (< fr. énanthème)

ENANTÉM ~e n. Erupție apărută pe mucoase, provocată de unele boli contagioase. /<fr. énantheme