Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru enalag─â

enalag─â sf [At: EUSTATEVICI, GR. RUM. 106/12 / V: (├«nv) ~aghi, (├«vr) ~agiu sn / Pl: (rar) ~age / E: fr ├ęnallage, ngr ╬Á╬Ż╬▒╬╗╬▒╬│╬«] Figur─â de stil care const─â ├«n schimbarea unui element al discursului cu altul, ├«n utilizarea unei forme gramaticale ├«n locul alteia, a unui substantiv comun ├«n locul unui substantiv propriu etc.
enalaghi sn vz enalag─â
enalagiu sn vz enalag─â
enálagă s. f., g.-d. art. enálagei; pl. enálage
enálagă s. f., g.-d. art. enálagei; pl. enálage
ENALÁGĂ s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în schimbarea unui element al discursului cu un altul. [Cf. it. enallage, lat., gr. enallage].
ENALÁGĂ s. n. figură de stil care constă în schimbarea unui element al discursului cu un altul. (< fr., gr. enallage)
*enal├íg─â f., pl. e (vgr. enallag├ę, schimbare; lat. en├íllage. V. ipalag─â ╚Öi paralaghie. Gram. O figur─â sintactic─â care consist─â ├«n ├«ntrebuin╚Ťarea unu─ş nume propri┼ş ├«ld. unu comun, ca: Cartaginezu ├«ld. Hanibal.
enalag─â (gr. enallage ÔÇ×schimbareÔÇŁ), figur─â de stil (A) care const─â ├«n: a) substituirea ├«ntre timpuri ╚Öi moduri; ex. imperfect indicativ ├«n locul optativului perfect: ÔÇ×Dac─â tu ╚Ötiai problema astei vie╚Ťi cu care lupt, Ai vedea c─â am cuvinte pana chiar s─â o fi rupt.ÔÇŁ (Eminescu); b) transfer metonimic al adjectivului: ÔÇ×Umbra verde clarobscur─â, verdea-ntunecime a p─âdurii.ÔÇŁ (Eminescu)

Enalag─â dex online | sinonim

Enalag─â definitie

Intrare: enalag─â
enalag─â
enalagiu
enalaghi