Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru emul

emul, ~─â smf [At: HELIADE, O. I, 380 / A ╚Öi: (├«nv) emul / Pl: ~i, ~e / E: fr ├ęmule, lat emulus] Persoan─â care se str─âduie╚Öte s─â egaleze sau s─â ├«ntreac─â pe cineva ├«ntr-un domeniu de activitate Si: concurent, rival.
├ëMU, emu, s. m. Pas─âre terestr─â de talie mare, originar─â din Australia, asem─ân─âtoare cu stru╚Ťul, dar lipsit─â de creast─â (Dromiceius novaehollandiae). [Acc. ╚Öi: em├║] ÔÇô Din fr. emu, germ. Emu.
EM├ÜL, emuli, s. m. Persoan─â care se str─âduie╚Öte s─â egaleze sau s─â ├«ntreac─â pe cineva ├«ntr-un domeniu de activitate. ÔÇô Din fr. ├ęmule, lat. aemulus.
EM├ÜL, emuli, s. m. Persoan─â care se str─âduie╚Öte s─â egaleze sau s─â ├«ntreac─â pe cineva ├«ntr-un domeniu de activitate. ÔÇô Din fr. ├ęmule, lat. aemulus.
EM├ÜL, emuli, s. m. Persoan─â care se str─âduie╚Öte s├« egaleze sau s─â ├«ntreac─â pe cineva activ├«nd ├«n acela╚Öi domeniu; rival, concurent (├«n special ├«n art─â ╚Öi ├«n ╚Ötiin╚Ť─â). Dup─â Alecsandri ╚Öi Eminescu, care au creat adev─ârata limb─â poetic─â pentru lirica noastr─â, Vlahu╚Ť─â e demnul urma╚Ö ╚Öi emul al lor. GHEREA, ST. CR. I 246. To╚Ťi emulii d-tale de aceea╚Öi ╚Öcoal─â vor g├«ndi toat─â noaptea... la isprava d-tale. CARAGIALE, O. VII 231. ├Än ╚Öcoala de la M─âgureanu... emulii lui Corai predau tinerilor greci ╚Öi feciorilor no╚Ötri de boier ┬źMemorabiile lui Socrate┬╗, ┬źPhedon┬╗ ╚Öi ┬źMetafizica┬╗ lui Aristot. GHICA, S. A. 69.
├ęmu (pas─âre) s. m., art. ├ęmul; pl. ├ęmu
em├║l (concurent) s. m., pl. em├║li
em├║l s. m., pl. em├║li
EMÚL s. v. concurent.
EM├ÜL s.m. Rival, concurent (mai ales ├«n art─â, ├«n ╚Ötiin╚Ť─â). [Cf. fr. ├ęmule, lat. aemulus].
EM├ÜL s. m. rival, concurent (├«ntr-un domeniu). (< fr. ├ęmule, lat. aemulus)
EM├ÜL ~i m. Persoan─â care se str─âduie╚Öte s─â egaleze sau s─â ├«ntreac─â pe cineva. /<fr. ├ęmule, lat. aemulus
emul m. concurent, rival.
*├ęmul, -─â s. ╚Öi adj., pl. m. l─ş (lat. ├íemulus, rival). Care caut─â s─â ajung─â or─ş s─â-l ├«ntreac─â pe altu ├«n─âl╚Ť├«ndu-se p├«n─â la el. V. rival.
EMUL s. concurent, rival. (~ al cuiva în cîmpul literaturii.)
EMU (< germ.) Pas─âre terestr─â acarinat─â, de talie mare (p├ón─â la 2 m), endemic─â ├«n Australia ╚Öi asem─ân─âtoare cu stru╚Ťul, dar lipsit─â de creasta cornoas─â de pe cap, foarte bun─â alerg─âtoare (70 km/h) ╚Öi ├«not─âtoare (Dromiceius novaehollandiae). Specie ocrotit─â.

Emul dex online | sinonim

Emul definitie

Intrare: emu (' -)
emu ' -
Intrare: emul
emul substantiv masculin