emporiu sn [At: TELEGRAFUL (1854), 802/23 / Pl: ~ii, (îvr) ~ie / E: fr emporium, lat emporium ngr ἐμπόριον] 1 (Înv) Târg. 2 (Înv) Port. 3 (Înv) Agenție comercială într-o țară străină. 4 (Pex; rar) Centru comercial. 5 (Rar) Supermarket. corectată

EMPÓRIU, emporii, s. n. Târg, port, agenție comercială în țară străină. – Din fr. emporium, ngr. empórion.

EMPÓRIU, emporii, s. n. (Înv.) Târg, port, agenție comercială în țară străină. – Din fr. emporium, ngr. empórion.

empóriu [riu pron. riu] s. n., art. empóriul; pl. empórii, art. empóriile (-ri-i-)

empóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. empóriul; pl. empórii, art. empóriile (sil. -ri-i-)

EMPÓRIU s.n. (Ant.) Agenție comercială într-o țară străină. ♦ Mare magazin universal. [Pron. -riu. / < gr. emporion, cf. fr., lat. emporium].

EMPÓRIU s. n. (ant.) agenție comercială într-o țară străină. ◊ edificiu amenajat pentru operații și tranzacții comerciale. (< lat., fr. emporium)

*empóriŭ n. (vgr. empórion. V. embor). Mare port.