empirist, ~ă [At: LM / Pl: ~iști, ~e / E: fr empiriste] 1 smf Adept al empirismului. 2-3 a Referitor la empirism sau la empiriști (1). 4-5 a Caracteristic empirismului sau empiriștilor (1). 6-7 a De empirism sau de empiriști (1). 8 a Empiric (3).

EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste.

EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de empirism. 2. S. m. și f. Adept al empirismului. – Din fr. empiriste.

EMPIRÍST, -Ă, empiriști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al empirismului.

empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; adj. f., s. f. empirístă, pl. empiríste

empiríst adj. m., s. m., pl. empiríști; f. sg. empirístă, pl. empiríste

EMPIRÍST, -Ă adj. Referitor la empirism. // s.m. și f. Adept, partizan al empirismului. [< fr. empiriste].

EMPIRÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al empirismului. (< fr. empiriste)

EMPIRÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de empirism; propriu empirismului. /<fr. empiriste

EMPIRÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al empirismului. /<fr. empiriste

empirist m. partizan al empirismului.

*empiríst, -ă s. (d. empirizm). Partizan al empirizmuluĭ, empiric.