Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru empiriomonism

empiriomonism sns [At: DER / P: ~ri-o~ / E: fr empiriomonisme, rs емпириомонизм] (Fzl) Variantă a empiriocriticismului care susține că realitatea fizică este experiența socialmente organizată a omenirii.
EMPIRIOMONÍSM s. n. Variantă a empiriocriticismului potrivit căreia realitatea fizică nu ar fi decât „experiența socialmente organizată a omenirii”. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriomonizm.
EMPIRIOMONÍSM s. n. Variantă a empiriocriticismului potrivit căreia realitatea fizică nu ar fi decât „experiența socialmente organizată a omenirii”. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriomonizm.
empiriomonísm (-ri-o-) s. n.
empiriomonísm s. n. (sil. -ri-o-)
EMPIRIOMONÍSM s.n. Variantă a empiriocriticismului în Rusia, creată de A. Bogdanov, care susținea că lumea fizică este experiența „socialmente organizată” a „omenirii colective”. [Pron. -ri-o-. / < rus. empiriomonizm, cf. fr. empiriomonisme].
EMPIRIOMONÍSM s. n. variantă a empiriocriticismului în Rusia, care susținea că lumea fizică este experiența „socialmente organizată” a „omenirii colective”. (< rus. empiriomonizm)

Empiriomonism dex online | sinonim

Empiriomonism definitie

Intrare: empiriomonism
empiriomonism substantiv neutru
  • silabisire: -ri-o-