empiem sn [At: MAN. SĂNĂT. 223/2 / P: ~pi-em / V: (înv) ~ă sf (Pl: ~e și, rar, ~iate), ~puemă sf / S și: (înv) empyem / Pl: ~uri, ~e / E: fr empyème, ngr έμπνημα] 1 Formare și acumulare de puroi într-o cavitate a organismului. 2 (Spc) Pleurezie purulentă Si: piotorax. 3 Operație chirurgicală care constă în deschiderea toracelui pentru a se scoate puroiul din cavitatea pleurală și a se face spălături antiseptice.

empiemă sf vz empiem

empuemă sf vz empiem

empiém (-pi-em) s. n., pl. empiémuri

empiém s. n. (sil. -pi-em), pl. empiémuri

EMPIÉM s.n. (Med.) Acumulare de puroi într-o cavitate a organismului; pleurezie purulentă. [Pron. -pi-em, pl. -muri, -me. / < fr. empyème, cf. gr. en – în, pyon – puroi].

EMPIÉM s. n. acumulare de puroi într-o cavitate a organismului; pleurezie purulentă. (< fr. empyème)