emondare definitie

2 intrări

13 definiții pentru emondare

emonda vt [At: DN3 / Pzi: ~dez / E: fr émonder] 1 (C.i. arbori) A curăța de ramuri pentru stimularea creșterii în înălțime. 2 (Med) A înlătura chirurgical exostozele și osteofitele epifizelor.
emondare sf [At: DEX / Pl: ~dări / E: emonda] 1-2 Emondaj (1-2).
EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder.
EMONDÁRE, emondări, s. f. Emondaj. – V. emonda.
EMONDÁRE, emondări, s. f. Emondaj. – Cf. fr. émonder.
*emondá (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondeáză
emondáre s. f., g.-d. art. emondắrii; pl. emondắri
emondá vb., ind. prez. 3 sg. emondeáză
emondáre s. f., g.-d. art. emondării; pl. emondări
EMONDÁ vb. I. tr. A curăța arborii de crăci. [< fr. émonder, cf. lat. emundare – a curăța].
EMONDÁRE s.f. Acțiunea de a emonda și rezultatul ei; emondaj, emondație. [< emonda].
EMONDÁ, emondéz, vb. I. Tranz. A curăța arborii de crăci în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. (cf. fr. émonder, lat. emundare)
A EMONDÁ ~éz tranz. (arbori) A curăța de ramuri pentru a stimula creșterea în înălțime. /<fr. émonder

emondare dex

Intrare: emonda
emonda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: emondare
emondare substantiv feminin