Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru emoncțiune

emoncțiune sf [At: DN2 / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr émonction] (Med; rar) Eliminare a umorilor superflue.
EMONCȚIÚNE, emoncțiuni, s. f. Eliminare a umorilor superflue. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. émonction.
EMONCȚIÚNE, emoncțiuni, s. f. Eliminare a umorilor superflue. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. émonction.
emoncțiúne (-monc-ți-u-) s. f., g.-d. art. emoncțiúnii; pl. emoncțiúni
emoncțiúne s. f. (sil. -monc-ți-u-), g.-d. art. emoncțiúnii; pl. emoncțiúni
EMONCȚIÚNE s.f. (Liv.) Eliminare a umorilor superflue (mucozități etc.). [Pron. -ți-u-. / < fr. émonction].
EMONCȚIÚNE s. f. eliminare a umorilor superflue (mucozități etc.). (< fr. émonction)

Emoncțiune dex online | sinonim

Emoncțiune definitie

Intrare: emoncțiune
emoncțiune substantiv feminin
  • silabisire: -monc-ți-u-