emolument definitie

9 definiții pentru emolument

emalument sn vz emolument
emolument sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 127 / V: (nob) emal~ / Pl: ~e / E: fr émolument, lat emolumentum] (Rar) 1 Câștig. 2 Salariu.
EMOLUMÉNT, emolumente, s. n. Profit, avantaj. – Din lat. emolumentum, fr. émolument.
EMOLUMÉNT, emolumente, s. n. (Livr.) Profit, avantaj. – Din lat. emolumentum, fr. émolument.
emolumént s. n., pl. emoluménte
emolumént s. n., pl. emoluménte
EMOLUMÉNT s.n. (Latinism) Profit, avantaj. [< lat. emolumentum, cf. fr. émolument].
EMOLUMÉNT s. n. 1. (jur.) parte a unei succesiuni sau a unei comunități. 2. profit, avantaj. (< fr. émolument, lat. emolumentum)
*emolumént n., pl. e (lat. emolumentum, avantaj, folos, d. é-molo, e-mólere, a măcina tot, care vine d. mola, moară). Avantaj, profit, folos. Pl. Apuntamente, leafă.

emolument dex

Intrare: emolument
emolument substantiv neutru
emalument