emolient definitie

14 definiții pentru emolient

emolient, ~ă [At: KRETZULESCU, M. 112/20 / P: ~li-ent / V: (nob) ~nția sf / S și: (rar) ~lli~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr émollient cf lat emolliens, -ntis] 1-2 sn, a (Medicament) care înmoaie țesuturile înăsprite, congestionate sau inflamate Si: (îvr) muietor. 3 sn Substanță folosită la finisarea produselor textile, pentru a le da moliciune, suplețe, luciu.
emolienția sf vz emolient
EMOLIÉNT, -Ă, emolienți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. 2. S. n. Medicament care înmoaie pielea și mucoasele. Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [Pr.: -li-ent] – Din fr. émollient, lat. emolliens, -ntis.
EMOLIÉNT, -Ă, emolienți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. 2. S. n. Medicament care moaie pielea și mucoasele. Lanolina este un emolient. ♦ Substanță grasă folosită la finisarea produselor textile pentru a le da moliciune, suplețe și luciu. [Pr.: -li-ent] – Din fr. émollient, lat. emolliens, -ntis.
EMOLIÉNT, -Ă, emolienți, -te, adj. (Despre o substanță medicamentoasă) Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite. Substanță emolientă. ◊ (Substantivat) Doctorul a recomandat un emolient. – Pronunțat: -li-ent.
emoliént1 adj. m. (-li-ent), pl. emoliénți; f. emoliéntă, pl. emoliénte
emoliént2 (-li-ent) s. n., pl. emoliénte
emoliént adj. m. (sil. -li-ent), pl. emoliénți; f. sg. emoliéntă, pl. emoliénte
emoliént s. n. (sil. -li-ent), pl. emoliénte
EMOLIÉNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care are proprietatea de a muia și a destinde țesuturile. [Pron. -li-ent. / < fr. émollient, cf. lat. emollire – a înmuia].
EMOLIÉNT, -Ă adj., s. n. (medicament) care calmează durerea prin înmuierea țesuturilor. ◊ (substanță) folosită la finisarea produselor textile pentru a le imprima moliciune și luciu. (< fr. émollient, lat. emolliens)
EMOLIÉNT ~e n. 1) Medicament care are proprietatea de a muia pielea și mucoasele. 2) Substanță grasă folosită la finisarea textilelor, dându-le moliciune, finețe și luciu. [Sil. e-mo-li-ent] /<fr. émollient, lat. emolliens, ~ntis
emolient a. care moaie părțile inflamate: cataplasm emolient.
*emoliént, -ă adj. (lat. e-mólliens, -éntis). Care moaĭe părțile inflamate: emplastru emolient. S. n., pl. e. Medicament care moaĭe părțile inflamate.

emolient dex

Intrare: emolient
emolient adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: -li-ent
emolienția