Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru emo╚Ťiune

emociune sf vz emo╚Ťie
emo╚Ťie sf [At: NEGULICI / V: ~iune, (├«vr) ~ociune / Pl: ~ii / E: fr ├ęmotion cf it emozione] 1 Reac╚Ťie afectiv─â complex─â, ├«n general brusc─â ╚Öi momentan─â, ├«nso╚Ťit─â de tulbur─âri fiziologice, care oglinde╚Öte atitudinea individului fa╚Ť─â de realitate. 2 (Pgn) Tulburare sufleteasc─â Si: agita╚Ťie, nelini╚Öte, palpita╚Ťie, p─âtrundere, sim╚Ťire. 3 (├Äla) De ~ Emo╚Ťional.[1] corectat─â
emo╚Ťiune sf vz emo╚Ťie
EM├ô╚ÜIE, emo╚Ťii, s. f. Reac╚Ťie afectiv─â de intensitate mijlocie ╚Öi de durat─â relativ scurt─â, ├«nso╚Ťit─â adesea de modific─âri ├«n activit─â╚Ťile organismului, oglindind atitudinea individului fa╚Ť─â de realitate; p. gener. orice reac╚Ťie afectiv─â. [Var.: (├«nv.) emo╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. ├ęmotion, it. emozione.
EMO╚ÜI├ÜNE s. f. v. emo╚Ťie.
EM├ô╚ÜIE, emo╚Ťii, s. f. Reac╚Ťie afectiv─â de intensitate mijlocie ╚Öi de durat─â relativ scurt─â, ├«nso╚Ťit─â adesea de modific─âri ├«n activit─â╚Ťile organismului, oglindind atitudinea individului fa╚Ť─â de realitate; p. gener. orice reac╚Ťie afectiv─â. [Var.: (├«nv.) emo╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. ├ęmotion, it. emozione.
EMO╚ÜI├ÜNE s. f. v. emo╚Ťie.
EM├ô╚ÜIE, emo╚Ťii, s. f. Reac╚Ťie afectiv─â puternic─â (╚Öi uneori nea╚Öteptat─â) de pl─âcere sau de nepl─âcere, adesea cu bru╚Öte ╚Öi puternice modific─âri ├«n activit─â╚Ťile organismului ╚Öi ├«n care se oglinde╚Öte atitudinea individului fa╚Ť─â de realitate. Bucuria nea╚Öteptat─â, spaima, m├«nia, nelini╚Ötea s├«nt tipuri de emo╚Ťie. Ôľş Doina aceasta se ├«nal╚Ť─â p├«n─â la cele mai pure ╚Öi des─âv├«r╚Öite trepte ale emo╚Ťiei. BOGZA, C. O. 366. Nu e ├«nt├«mplare c├«t de ne├«nsemnat─â care, spus─â cu emo╚Ťie, s─â nu ne intereseze. VLAHU╚Ü─é, O. A. 466. ÔÇô Variant─â: emo╚Ťi├║ne (pronun╚Ťat -╚Ťi-u-) (GALACTION, O. I 349, CARAGIALE, O. VII 33, ODOBESCU, S. III 19) s. f.
EMO╚ÜI├ÜNE s. f. v. emo╚Ťie.
em├│╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. em├│╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. em├│╚Ťiei; pl. em├│╚Ťii, art. em├│╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
em├│╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. em├│╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. em├│╚Ťiei; pl. em├│╚Ťii, art. em├│╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
EM├ô╚ÜIE s. 1. (livr.) afect. (Senza╚Ťii ╚Öi ~ii.) 2. v. ├«nduio╚Öare.
EM├ô╚ÜIE s.f. Reac╚Ťie afectiv─â puternic─â ╚Öi uneori nea╚Öteptat─â, adesea ├«nso╚Ťit─â de modific─âri ├«n starea ╚Öi func╚Ťionarea organismului. ÔŚŐ Emo╚Ťie estetic─â = moment al vie╚Ťii psihice exprim├ónd experien╚Ťa contempla╚Ťiei obiectului estetic. [Gen. -iei, var. emo╚Ťiune s.f. / cf. fr. ├ęmotion, it. emozione < lat. emotus ÔÇô mi╚Öcat].
EMO╚ÜI├ÜNE s.f. v. emo╚Ťie.
EM├ô╚ÜIE s. f. reac╚Ťie afectiv─â puternic─â ╚Öi uneori nea╚Öteptat─â, care oglinde╚Öte atitudinea cuiva fa╚Ť─â de lumea ├«nconjur─âtoare. ÔŚŐ ~ estetic─â = moment al vie╚Ťii psihice exprim├ónd experien╚Ťa contempla╚Ťiei obiectului estetic. (< fr. ├ęmotion, it. emozione)
EM├ô╚ÜIE ~i f. Stare afectiv─â intens─â, de durat─â relativ scurt─â, provocat─â de factori externi ╚Öi caracterizat─â printr-o brusc─â perturba╚Ťie fizic─â ╚Öi psihic─â. [G.-D. emo╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. ├ęmotion
emo╚Ťi(un)e f. mi╚Öcarea sufleteasc─â ce agit─â, turbur─â.
*emo╚Ťi├║ne f. (fr. ├ęmotion, d. lat. em├│tio, -├│nis, d. e-mov├ęre, -m├│tum, a mi╚Öca din loc. V. mobil, motor). Mi╚Öcare a sufletulu─ş, ca nelini╚Ötea, frica, bucuria ╚Ö. a. ÔÇô ╚śi em├│╚Ťie.
EMO╚ÜIE s. 1. (livr.) afect. (Senza╚Ťii ╚Öi ~ii.) 2. duio╚Öie, ├«nduio╚Öare. (Cu glasul plin de ~.)

Emo╚Ťiune dex online | sinonim

Emo╚Ťiune definitie

Intrare: emo╚Ťie
emo╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
emo╚Ťiune
emociune