emoționare definitie

2 intrări

22 definiții pentru emoționare

emoționa [At: NEGULICI / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr émotionner] 1 vr A fi cuprins de emoție Si: a se tulbura (1). 2 vt A provoca o emoție Si: a impresiona, a mișca. corectată
emoționare sf [At: COSTINESCU / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: emoționa] Emoționabilitate.
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner.
EMOȚIONÁRE s. f. Acțiunea de a (se) emoționa și rezultatul ei; tulburare. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner.
EMOȚIONÁRE, emoționări, s. f. Acțiunea de a (se) emoționa și rezultatul ei; tulburare. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.
EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce (asupra cuiva), a provoca (cuiva) o emoție. Are o idee care îl emoționează și pe el. PAS, Z. I 122. ♦ Refl. A fi cuprins, stăpînit de o emoție. Caietele... și le întocmesc pe rînd... pe măsură ce învață să scrie și să se emoționeze de întîmplările vieții. BOGZA, C. O. 276. – Pronunțat: -ți-o-.
emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză
emoționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. emoționắrii
emoționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. emoționéz, 3 sg. și pl. emoționeáză
emoționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. emoționării
EMOȚIONÁ vb. 1. a impresiona, a înduioșa, a mișca, a tulbura, (fig.) a atinge, a pătrunde. (L-au ~ cele auzite.) 2. v. sensibiliza.)
EMOȚIONÁRE s. 1. impresionare, înduioșare, mișcare. (~ cuiva la cele auzite.) 2. v. sensibilizare.
EMOȚIONÁ vb. I. tr. A provoca, a produce o emoție. ♦ refl. A fi cuprins de emoție. [Pron. -ți-o-. / < fr. émotionner].
EMOȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a (se) emoționa și (rar) rezultatul ei;; tulburare. [< emoționa].
EMOȚIONÁ vb. I. tr. a provoca o emoție. II. refl. a fi cuprins de emoție. (< fr. émotionner)
A EMOȚIONÁ ~éz tranz. A face să se emoționeze. /<fr. émotionner
A SE EMOȚIONÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de o emoție. 2) A ajunge în stare emotivă. /<fr. émotionner
emoționà v. a cauza emoțiuni.
*emoționéz v. tr. (fr. émotionner, d. émotion, emoțiune). Mișc. turbur sufletu, produc emoțiune.
EMOȚIONA vb. 1. a impresiona, a înduioșa, a mișca, a tulbura, (fig.) a atinge, a pătrunde. (L-au ~ cele auzite.) 2. a impresiona, a sensibiliza. (Arta îl ~ pe om.)
EMOȚIONARE s. 1. impresionare, înduioșare, mișcare. (~ cuiva la cele auzite.) 2. impresionare, sensibilizare. (~ omului prin intermediul artei.)

emoționare dex

Intrare: emoționa
emoționa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ți-o-
Intrare: emoționare
emoționare