Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru emitere

emite vt [At: TELEGRAFUL (1854), 241/9 / Pzi: emit / E: lat emittere cf fr ├ęmettre] 1 (D. organe de stat, organiza╚Ťii politice sau ob╚Öte╚Öti, persoane oficiale etc.; c.i. legi, decrete, hot─âr├óri, mandate, note oficiale etc.) A elabora ╚Öi a face cunoscut ├«n mod oficial Si: a promulga. 2 (D. corpuri, substan╚Ťe, dispozitive etc.; c.i. radia╚Ťii, unde, fascicule etc.) A produce ╚Öi a propaga ├«n mediul ├«nconjur─âtor. 3 (D. aparate sau instala╚Ťii de telecomunica╚Ťii) A transmite un mesaj la distan╚Ť─â cu ajutorul undelor electromagnetice. 4 (C.i. exclama╚Ťii, strig─âte, sunete etc.) A articula. 5 (C.i. opinii, idei, concluzii, teorii etc.) A enun╚Ťa. 6 (D. state, b─ânci na╚Ťionale, institu╚Ťii financiare; c.i. bilete de banc─â, monede, obliga╚Ťiuni, ac╚Ťiuni etc.) A pune ├«n circula╚Ťie. 7 A elibera (4).
emitere sf [At: IORGOVICI, O. 52/16 / Pl: ~ri / E: emite] 1 Promulgare a unei legi. 2 Producere ╚Öi propagare ├«n mediul ├«nconjur─âtor a radia╚Ťiilor, a undelor etc. 3 Transmitere a unui mesaj la distan╚Ť─â mare cu ajutorul undelor electromagnetice. 4 Articulare a unor sunete, strig─âte, exclama╚Ťii etc. 5 Enun╚Ťare a unei idei, teorii, concluzii etc. 6 Punere ├«n circula╚Ťie a unor monede, a unor bilete de banc─â, obliga╚Ťiuni, ac╚Ťiuni etc. 7 Eliberare (8). 8 (Rar) Emisiune (12). 9 Formulare a unei cita╚Ťii.
EM├ŹTE, em├şt, vb. III. Tranz. 1. A enun╚Ťa, a exprima, a lansa o p─ârere, o teorie etc. ÔÖŽ A transmite, a anun╚Ťa. 2. A elabora un act normativ. ÔÖŽ A pune ├«n circula╚Ťie o bancnot─â, o h├órtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radia╚Ťii etc. care se pot propaga ├«n mediul ├«nconjur─âtor. ÔÇô Din lat. emittere. Cf. fr. ├ęmettre.
EM├ŹTERE, emiteri, s. f. Faptul de a emite. ÔÇô V. emite.
EM├ŹTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enun╚Ťa, a exprima, a lansa o p─ârere, o teorie etc. ÔÖŽ A transmite, a anun╚Ťa. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ÔÖŽ A pune ├«n circula╚Ťie o bancnot─â, o h├órtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radia╚Ťii etc. care se pot propag─â ├«n mediul ├«nconjur─âtor. ÔÇô Din lat. emittere. Cf. fr. ├ęmettre.
EM├ŹTERE, emiteri, s. f. Faptul de a emite; emisiune (1). ÔÇô V. emite.
EM├ŹTE, em├şt, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire 1┬╗ p─âreri, idei, teorii etc.) A enun╚Ťa, a da la iveal─â, a exprima, a lansa. Aceast─â p─ârere... n-a╚Ö emite-o tocmai asupra unor versuri alc─âtuite de mine. MACEDONSKI, O. IV 81. 2. (Cu privire la acte ale organelor de stat etc.) A elabora pentru a fi pus ├«n aplicare; a da, a scoate. Prezidiul Marii Adun─âri Na╚Ťionale emite decrete. ÔÖŽ (Fin.; cu privire la h├«rtii de valoare, bancnote etc.) A pune ├«n circula╚Ťie. 3. (Despre un corp sau un dispozitiv) A produce radia╚Ťii care se pot propaga ├«n mediul ├«nconjur─âtor; a ├«mpr─â╚Ötia, a r─âsp├«ndi. Soarele emite c─âldur─â. Orga emite sunete grave. Ôľş E pretutindeni un fo╚Önet de fire de borangic, de p├«nze de p─âianjen care emit sunete corespunz─âtoare. BOGZA, C. O. 387.
EM├ŹTERE, emiteri, s. f. Faptul de a emite.
em├şte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. em├şt, 1 pl. em├ştem; conj. prez. 3 s─â em├şt─â; ger. emi╚Ťß║ąnd; part. em├şs
em├ştere s. f., g.-d. art. em├şterii; pl. em├şteri
em├şte vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. em├şt, 1 pl. em├ştem; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. em├şt─â; part. em├şs
em├ştere s. f., g.-d. art. em├şterii; pl. em├şteri
EM├ŹTE vb. 1. a elabora, a enun╚Ťa, a expune, a formula. (A ~ o nou─â teorie.) 2. a transmite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de und─â.) 3. v. pronun╚Ťa. 4. a produce, a scoate. (~ sunete armonioase.) 5. v. scoate. 6. a scoate. (A ~ noi monede.) 7. (JUR.) a lansa. (A ~ un mandat de arestare.) 8. v. emana. 9. v. degaja.
EM├ŹTERE s. 1. elaborare, enun╚Ťare, expunere, formulare. (~ unei noi teorii asupra...) 2. transmitere. (~ unui program radiofonic.) 3. v. pronun╚Ťare. 4. producere. (~ unor sunete armonioase.) 5. emisiune. (~ unor h├órtii de valoare.) 6. (JUR.) lansare. (~ unui mandat de arestare.)
A emite Ôëá a recep╚Ťiona
EM├ŹTE vb. III. tr. 1. A lansa, a enun╚Ťa, a exprima, a spune (o p─ârere, o teorie). 2. A elabora, a pune ├«n vigoare (o lege, un decret etc.). ÔÖŽ A pune ├«n circula╚Ťie (bancnote, h├órtii de valoare etc.). 3. A produce, a ├«mpr─â╚Ötia, a r─âsp├óndi radia╚Ťii, unde electromagnetice etc. [P.i. em├şt. / < lat. emittere, cf. fr. ├ęmettre].
EM├ŹTE vb. tr. 1. a lansa, a enun╚Ťa, a exprima (o p─ârere, o teorie). 2. a elabora, a pune ├«n vigoare (o lege, un decret etc.) ÔŚŐ a pune ├«n circula╚Ťie (bancnote, h├órtii de valoare etc.). 3. a produce, a r─âsp├óndi radia╚Ťii, unde electromagnetice etc.; a transmite, a difuza. (< lat. emittere, dup─â fr. ├ęmettre)
A EM├ŹTE em├şt tranz. 1) (ipoteze, teorii, opinii) A pune ├«n circula╚Ťie; a ├«nainta; a promova. 2) (legi, decrete) A pune ├«n vigoare ├«n mod oficial; a elabora. 3)(bancnote, h├órtii de valoare) A pune ├«n circula╚Ťie. 4) (adeverin╚Ťe, acte oficiale) A pune la dispozi╚Ťie ca urmare a unei solicit─âri. 5) (raze de lumin─â sau de c─âldur─â, unde electromagnetice sau sonore) A ├«mpr─â╚Ötia ├«n toate direc╚Ťiile; a transmite radial; a radia; a iradia. 6) (╚Ötiri, ve╚Öti, informa╚Ťii) A aduce la cuno╚Ötin╚Ť─â publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a anun╚Ťa; a difuza. /<lat. emittere
emite v. 1. a pune ├«n circula╚Ťiune: a emite ac╚Ťiuni pentru o ├«ntreprindere; 2. a produce ├«n afar─â, a manifesta: a emite o opiniune.
*em├şt, -m├şs, a -m├şte v. tr. (lat. em├şttere. V. ad-mit, trimet). Da┼ş drumu, scot, arunc: a emite un mandat de arestare. Pun ├«n circula╚Ťiune: a emite bilete de banc─â. Exprim, manifest: a emite o dorin╚Ť─â.
EMITE vb. 1. a elabora, a enun╚Ťa, a expune, a formula. (A ~ o nou─â teorie.) 2. a transmite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de und─â.) 3. a articula, a pronun╚Ťa, a rosti. (A ~ deslu╚Öit sunete, cuvinte.) 4. a produce, a scoate. (~ sunete armonioase.) 5. a da, a scoate, (pop.) a slobozi. (A ~ un chiot, un ╚Ťip─ât.) 6. a scoate. (A ~ noi monede.) 7. a lansa. (A ~ un mandat de arestare.) 8. a degaja, a emana, a exala, a ├«mpr─â╚Ötia, a r─âsp├«ndi, a scoate, (├«nv.) a r─âsfuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.) 9. a degaja, a dezvolta, a emana, a produce, a radia. (O surs─â care ~ c─âldur─â.)
EMITERE s. 1. elaborare, enun╚Ťare, expunere, formulare. (~ unei noi teorii asupra...) 2. transmitere. (~ unui program radiofonic.) 3. articulare, articula╚Ťie, pronun╚Ťare, pronun╚Ťie, rostire, (├«nv.) prozodie. (~ deslu╚Öit─â a sunetelor.) 4. producere. (~ unor sunete armonioase.) 5. emisiune. (~ unor h├«rtii de valoare.) 6. lansare. (~ unui mandat de arestare.)

Emitere dex online | sinonim

Emitere definitie

Intrare: emite
emite verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: emitere
emitere substantiv feminin