emitent definitie

11 definiții pentru emitent

emitent, ~ă a [At: PUȘCARIU, L. R. I, 2 / Pl: ~nți, ~e / E: lat emittens, -ntis] 1-2 Care emite (2, 6) Si: emițător (1, 7).
EMITÉNT, -Ă, emitenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care emite hârtii de valoare, bancnote etc. 2. S. m. (Lingv.) Emițător. 3. S. m. Organism (stat, companie publică sau privată, organism internațional) care lansează un împrumut. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente.
EMITÉNT, -Ă, emitenți, -te, adj. Care emite hârtii de valoare, bancnote etc. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente.
EMITÉNT, -Ă, emitenți, -te, adj. Care emite hîrtii de valoare, bancnote etc.
!emitént adj. m., s. m., pl. emiténți; adj. f. emiténtă, pl. emiténte
emitént adj. m., pl. emiténți; f. sg. emiténtă, pl. emiténte
EMITÉNT s. (FIN.) trăgător. (~ al unei polițe.)
EMITÉNT, -Ă adj. Care emite (hârtii de valoare, bancnote, unde electromagnetice etc.). [Cf. lat. emittens].
EMITÉNT, -Ă adj. care emite (hârtii de valoare, bancnote, unde) (< it. emittente, lat. emittens)
EMITÉNT ~tă (~ți, ~te) Care emite (bancnote, hârtii de valoare etc.). /<lat. emittens, ~ntis
EMITENT s. (FIN.) trăgător. (~ al unei polițe.)

emitent dex

Intrare: emitent
emitent adjectiv