Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru emisiv

emisiv, ~─â a [At: NEGULICI / S ╚Öi: (├«nv) ~ssiv / Pl: ~i, ~e / E: fr ├ęmissif] 1 (Teh; d. corpuri, substan╚Ťe, dispozitive etc.) Care are proprietatea de a emite radia╚Ťii, lumin─â Si: emitent, emi╚Ť─âtor. 2 (├Äs) Putere ~─â Capacitate a unui corp de a radia o cantitate de energie propor╚Ťional─â cu suprafa╚Ťa sa.
EMIS├ŹV, -─é, emisivi, -e, adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radia╚Ťii, lumin─â); emi╚Ť─âtor (1). ÔÇô Din fr. ├ęmissif.
EMIS├ŹV, -─é, emisivi, -e, adj. Referitor la emisiune; care are proprietatea de a emite (radia╚Ťii, lumin─â); emi╚Ť─âtor (1). ÔÇô Din fr. ├ęmissif.
emis├şv adj. m., pl. emis├şvi; f. emis├şv─â, pl. emis├şve
emis├şv adj. m., pl. emis├şvi; f. sg. emis├şv─â, pl. emis├şve
EMIS├ŹV adj. v. emi╚Ť─âtor, transmi╚Ť─âtor.
EMIS├ŹV, -─é adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radia╚Ťii, lumin─â); emi╚Ť─âtor. [< fr. ├ęmissif].
EMIS├ŹV, -─é adj. emi╚Ť─âtor. (< fr. ├ęmissif)
emisiv adj. v. EMIȚĂTOR. TRANSMIȚĂTOR.

Emisiv dex online | sinonim

Emisiv definitie

Intrare: emisiv
emisiv adjectiv