emisiv definitie

9 definiții pentru emisiv

emisiv, ~ă a [At: NEGULICI / S și: (înv) ~ssiv / Pl: ~i, ~e / E: fr émissif] 1 (Teh; d. corpuri, substanțe, dispozitive etc.) Care are proprietatea de a emite radiații, lumină Si: emitent, emițător. 2 (Îs) Putere ~ă Capacitate a unui corp de a radia o cantitate de energie proporțională cu suprafața sa.
EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif.
EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisiune; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif.
emisív adj. m., pl. emisívi; f. emisívă, pl. emisíve
emisív adj. m., pl. emisívi; f. sg. emisívă, pl. emisíve
EMISÍV adj. v. emițător, transmițător.
EMISÍV, -Ă adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător. [< fr. émissif].
EMISÍV, -Ă adj. emițător. (< fr. émissif)
emisiv adj. v. EMIȚĂTOR. TRANSMIȚĂTOR.

emisiv dex

Intrare: emisiv
emisiv adjectiv