Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru emisar

emisar, ~─â [At: INSTRUC╚ÜII, 17/37 / V: (├«nv) ~iu sm / Pl: ~i, ~e / E: fr emissaire] 1 smf Trimis al unui stat sau al unei organiza╚Ťii politice, al unui conduc─âtor etc., ├«ns─ârcinat cu o misiune secret─â Vz ambasador. 2 smf (Pgn) Mesager. 3 a (Frm; ├«s) ╚Üap ~ ╚Üap isp─â╚Öitor. 4 sn Ap─â care colecteaz─â apele murdare din ├«ntreprinderi, a╚Öez─âri umane etc. 5 sn Canal sau conduct─â care colecteaz─â apele reziduale adunate ├«ntr-un lac sau ├«ntr-un bazin. 6 sn Curs de ap─â permanent care dreneaz─â surplusul de ap─â dintr-un bazin lacustru. 7 sf Limb─â de ghea╚Ť─â scurs─â dintr-o calot─â glaciar─â sau dintr-un ghe╚Ťar.
emisariu sm vz emisar
EMIS├üR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organiza╚Ťii politice sau al unui stat, cu o misiune (secret─â); p. gener. persoan─â trimis─â undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Ap─â care colecteaz─â apele murdare provenite de la ├«ntreprinderi, a╚Öez─âri umane etc., v─ârs├óndu-le apoi ├«ntr-o ap─â mai mare. 2. Curs de ap─â permanent care se scurge dintr-un lac. ÔÇô Din fr. ├ęmissaire.
EMIS├üR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organiza╚Ťii politice sau al unui stat, cu o misiune (secret─â); p. gener. persoan─â trimis─â undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Ap─â care colecteaz─â apele murdare provenite de la ├«ntreprinderi, a╚Öez─âri umane etc., v─ârs├óndu-le apoi ├«ntr-o ap─â mai mare. 2. Curs de ap─â permanent care dreneaz─â surplusul de ap─â dintr-un bazin lacustru. ÔÇô Din fr. ├ęmissaire.
EMIS├üR1, emisari, s. m. Trimis al unei organiza╚Ťii politice sau al unui stat (de obicei ├«n alt─â ╚Ťar─â) cu o misiune secret─â; p. ext. orice persoan─â trimis─â undeva cu o misiune oarecare. V. agent. Ridic─â ochii turburi la emisarul acesta curios. C. PETRESCU, A. 335.
EMISÁR2, emisare, s. n. Canal sau conductă care servește la îndepărtarea apelor adunate într-un loc.
emisár1 (persoană) s. m., pl. emisári
emisár2 (apă) s. n., pl. emisáre
emisár (persoană) s. m., pl. emisári
emisár (apă) s. n., pl. emisáre
EMISÁR s. v. delegat.
EMIS├üR s.m. Trimis al unui stat, ├«ns─ârcinat cu o misiune special─â, secret─â; (p. ext.) ├«ns─ârcinat cu o misiune oarecare. [Cf. fr. ├ęmissaire, lat. emissarius].
EMIS├üR s.n. 1. Canal sau conduct─â pentru ├«ndep─ârtarea apelor dintr-un bazin, dintr-un lac. 2. Limb─â de ghea╚Ť─â scurs─â dintr-o calot─â glaciar─â sau dintr-un ghe╚Ťar. [< fr. ├ęmissaire].
EMIS├üR1 s. m. trimis, ├«ns─ârcinat cu o misiune (special─â); sol. (< fr. ├ęmissaire, lat. emissarius)
EMIS├üR2 s. n. 1. colector (1) pentru evacuarea apelor ├«n exces de pe terenurile desecate sau irigate, ori a apelor reziduale. 2. limb─â de ghea╚Ť─â scurs─â dintr-o calot─â glaciar─â sau dintr-un ghe╚Ťar. (< fr. ├ęmissaire)
EMIS├üR1 ~i m. 1) Persoan─â care are o misiune secret─â (neoficial─â) ├«n alt─â ╚Ťar─â. 2) Persoan─â trimis─â special pentru a aduce la ├«ndeplinire o ├«ns─ârcinare dat─â de o institu╚Ťie sau de o organiza╚Ťie. /<fr. ├ęmissaire, lat. emissarius
EMIS├üR2 ~e n. Bazin sau canal unde se colecteaz─â apele murdare, provenite de la ├«ntreprinderi industriale sau din centre populate. /<fr. ├ęmissaire, lat. emissarius
emisar m. agent însărcinat cu o misiune secretă.
*emis├ír m. (lat. emissarius, d. emittere, emissum, a trimete afar─â. V. arm─âsar). Agent ├«ns─ârcinat cÔÇÖo misiune secret─â. Adj. ╚Üap emisar. V. ╚Ťap.
EMISAR s. delegat, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.)
emisar, emisari s. m. (intl.) complice care supravegheaz─â o locuin╚Ť─â ce urmeaz─â a fi jefuit─â pentru a ob╚Ťine obiceiurile proprietarilor.

Emisar dex online | sinonim

Emisar definitie

Intrare: emisar (persoan─â; -i)
emisar persoan─â; -i substantiv masculin
emisariu
Intrare: emisar (ap─â; -e)
emisar ap─â; -e substantiv neutru