emir sm [At: (a. 1693) ȘIO II2, 146 / V: (îvr) i~ / Pl: ~i / E: fr émir] 1 Titlu onorific purtat de descendenții lui Mahomed (pe linia fiicei sale Fatima). 2-3 (La popoarele musulmane) Principe domnitor sau guvernator de provincie. 4 (La musulmani) Ofițer. 5 (La musulmani) Căpetenie. 6-9 Persoană care are titlul de emir (2-5).

EMÍR emiri, s. m. 1. Titlu dat descendenților lui Mahomed; persoană având acest titlu. 2. Titlu dat unui guvernator, unui șef de stat sau unui comandant de oști în unele țări musulmane; persoană având acest titlu. – Din fr. émir.

EMÍR, emiri, s. m. 1. Titlu dat descendenților lui Mahomed; persoană având acest titlu. 2. Titlu dat unui guvernator sau unui principe domnitor în unele țări musulmane; persoană având acest titlu. – Din fr. émir.

EMÍR, emiri, s. m. Titlu dat unui guvernator sau unui principe domnitor în unele țări musulmane ale Orientului. Emirii, vizirii și toți ofițerii așteaptă porunca să vie a se-nchina strălucirii tale. CARAGIALE, P. 137.

emír s. m., pl. emíri

emír s. m., pl. emíri

EMÍR s.m. 1. Titlu dat guvernatorilor unor țări musulmane. 2. Titlu dat de turci acelora care pretind că se trag din neamul lui Mahomed. [Cf. fr. émir, ar. amir – prinț].

EMÍR s. m. 1. titlu dat descendenților lui Mohamed. 2. titlu al guvernatorilor unor țări musulmane. (< fr. émir)

EMÍR ~i m. (în unele țări din Orient și din Africa; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător al unei țări. /<fr. émir

emir m. 1. titlu dat descendenților lui Mahomed; 2. căpetenie arabă a unei provincii sau a unui trib mare.

emír m. (fr. émir, d. ar. emir și amir, șef, de unde vine și amiral). Titlu descendenților lui Mohamet. Suveran musulman: emiru Afganistanuluĭ.