Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru eminen╚Ť─â

eminen╚Ť─â sf [At: TEODOROVICI, M. 50/5 / V: (├«nv) ~╚Ťie / Pl: ~╚Ťe / E: fr ├ęminence, it eminenza, lat eminentia] 1 Superioritate. 2 (├Älav) ├Än ~ ├Än special. 3 (Urmat de un adjectiv posesiv) Titlu onorific dat cardinalilor ╚Öi (├«n trecut) episcopilor catolici. 4 (├Äs) ~ cenu╚Öie (rar, gri) Persoan─â influent─â care manevreaz─â un personaj oficial, un partid politic sau o organiza╚Ťie etc. 5 (├Änv) Titlu dat mitropoli╚Ťilor sau episcopilor ortodoc╚Öi. 6 (Frm) Eleva╚Ťie de teren Vz d├ómb, colin─â, ie╚Öitur─â, proeminen╚Ť─â. 7 Parte a unei construc╚Ťii situat─â deasupra terenului. 8 (Aht; ├«nv) Parte a unei construc╚Ťii situate deasupra terenului. 9 (Atm; ├«nv) Apofiz─â. 10 (Imp) Iminen╚Ť─â.
eminen╚Ťie sf vz eminen╚Ť─â
EMIN├ëN╚Ü─é, eminen╚Ťe, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu onorific conferit cardinalilor ╚Öi (├«n trecut) episcopilor catolici. ÔŚŐ Eminen╚Ť─â cenu╚Öie = colaborator apropiat al unui conduc─âtor de stat, demnitar etc. care ac╚Ťioneaz─â din umbr─â, f─âr─â a se face observat. ÔÇô Din fr. ├ęminence, lat. eminentia.
EMIN├ëN╚Ü─é, eminen╚Ťe, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat cardinalilor ╚Öi (├«n trecut) episcopilor catolici. ÔŚŐ Eminen╚Ť─â cenu╚Öie = persoan─â influent─â care, din umbr─â, manevreaz─â un personaj oficial, un partid etc. ÔÇô Din fr. ├ęminence, lat. eminentia.
EMIN├ëN╚Ü─é, eminen╚Ťe, s. f. (De obicei ├«nso╚Ťit de pron. pos., cu valoare de pronume de reveren╚Ť─â) Titlu dat episcopilor ╚Öi cardinalilor catolici. La unsprezece ╚Öi jum─âtate vine eminen╚Ťa sa nun╚Ťiul papal. VORNIC, P. 104.
!Emin├ęn╚Ťa Sa loc. pr., g.-d. Emin├ęn╚Ťei S├íle, pl. Emin├ęn╚Ťele Lor
!Emin├ęn╚Ťa Vo├ístr─â loc. pr., g.-d. Emin├ęn╚Ťei Vo├ístre
Emin├ęn╚Ť─â (termen de adresare) s. f.
emin├ęn╚Ť─â (proeminen╚Ť─â, superioritate) s. f., g.-d. art. emin├ęn╚Ťei; pl. emin├ęn╚Ťe
Emin├ęn╚Ťele Vo├ístre loc pr.
Emin├ęn╚Ťa sa (voastr─â) s. f. art. + adj., g.-d. Emin├ęn╚Ťei s├íle (vo├ístre)
emin├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. emin├ęn╚Ťei; pl. emin├ęn╚Ťe
Emin├ęn╚Ť─â (termen de adresare) s. f.
EMIN├ëN╚Ü─é s.f. 1. Titlu care se d─â cardinalilor catolici. 2. (Fran╚Ťuzism) Proeminen╚Ť─â, ie╚Öitur─â. [Cf. fr. ├ęminence, it. eminenza, lat. eminentia ÔÇô ├«n─âl╚Ťime].
EMIN├ëN╚Ü─é s. f. 1. titlu care se d─â cardinalilor. ÔÖŽ ~ cenu╚Öie = consilier intim, persoan─â influent─â care manevreaz─â din umbr─â un personaj oficial, un partid. 2. proeminen╚Ť─â, ie╚Öitur─â. (< fr. ├ęminence, lat. eminentia)
EMIN├ëN╚Ü─é ~e f. 1) Suprema╚Ťie intelectual─â; spirit dominant. 2) Formul─â de adresare c─âtre cardinali ╚Öi (├«n trecut) c─âtre episcopii catolici. /<fr. ├ęminence, lat. eminentia
eminen╚Ť─â f. 1. ├«n─âl╚Ťime, ├«n─âl╚Ť─âtur─â; 2. fig. ├«n─âl╚Ťime moral─â, superioritate; 3. titlu dat cardinalilor.
*emin├ęn╚Ť─â s. (lat. eminentia). ├Än─âl╚Ťime de teren (V. d├«mb). Proeminen╚Ť─â. Fig. Distinc╚Ťiune, superioritate. Titlu dat cardinalilor.

Eminen╚Ť─â dex online | sinonim

Eminen╚Ť─â definitie

Intrare: eminen╚Ť─â
eminen╚Ť─â substantiv feminin
eminen╚Ťie