Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru emigrant

emigrant, ~─â [At: TEODOROVICI, P. 137 / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: fr ├ęmigrant] 1 smf (De obicei urmat de determin─âri care indic─â na╚Ťionalitatea) Persoan─â care emigreaz─â (1) Si: emigrat. 2 smf Migrator (2). 3 a (Rar) Care emigreaz─â (1).
EMIGR├üNT, -─é, emigran╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f., adj. (Persoan─â) care emigreaz─â; emigrat. ÔÇô Din fr. ├ęmigrant.
EMIGR├üNT, -─é, emigran╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f., adj. (Persoan─â) care emigreaz─â; emigrat. ÔÇô Din fr. ├ęmigrant.
EMIGR├üNT, -─é, emigran╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care emigreaz─â. V. b─âjenar. Mul╚Ťimea unor emigran╚Ťi, pe cheiuri, ├«nainte de plecarea vaporului. BOGZA, C. O. 210. Trimise o solie ╚Öi la craiul Poloniei, poftindu-l ca s─â nu sprijineasc─â pe du╚Ömanul s─âu, Ieremia Movil─â, nici s─â dea ocrotire emigran╚Ťilor din Ardeal. B─éLCESCU, O. II 279.
!emigr├ínt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigr├ín╚Ťi; adj. f., s. f. emigr├ínt─â, pl. emigr├ínte
emigr├ínt s. m., adj. m. (sil. -grant), pl. emigr├ín╚Ťi; f. sg. emigr├ínt─â, g.-d. art. emigr├íntei, pl. emigr├ínte
EMIGRÁNT s., adj. expatriat, pribeag.
EMIGR├üNT, -─é s.m. ╚Öi f. Persoan─â care emigreaz─â. [Cf. fr. ├ęmigrant, it. emigrante].
EMIGR├üNT, -─é s. m. f. cel care emigreaz─â. (< fr. ├ęmigrant)
EMIGR├üNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) ╚Öi substantival Care emigreaz─â; care se afl─â ├«n emigra╚Ťie. Popula╚Ťie ~t─â. [Sil. -mi-grant] /<fr. ├ęmigrant
emigrant m. cel ce emigreaz─â.
*emigr├ínt, -─â adj. ╚Öi s. (lat. ├ęmigrans, -├íntis). Care emigreaz─â.
EMIGRANT s., adj. expatriat, pribeag.
emigrant, -─â, emigran╚Ťi, -te s. m., s. f. evadat.

Emigrant dex online | sinonim

Emigrant definitie

Intrare: emigrant (adj.)
emigrant adjectiv
  • silabisire: -grant
Intrare: emigrant (s.m.)
emigrant substantiv masculin
  • silabisire: -grant