Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru emigra╚Ťiune

emigra╚Ťie sf [At: M. COSTIN, ap. LET.2 III, 509 / V: ~iune, (├«vr) ~r─â╚Ťiune / Pl: ~ii / E: fr ├ęmigration, lat emigratio, -onis cf it emigrazione, ger Emigration] 1 Emigrare (1). 2 Totalitatea persoanelor emigrate din aceea╚Öi ╚Ťar─â, ├«n acela╚Öi loc, ├«ntr-o anumit─â epoc─â. 3 Situa╚Ťia ├«n care se g─âse╚Öte o persoan─â sau o colectivitate uman─â emigrat─â. 4 Timpul c├ót cineva este emigrat. 5 Migra╚Ťie.
emigra╚Ťiune sf vz emigra╚Ťie
emigr─â╚Ťiune sf vz emigra╚Ťie
EMIGR├ü╚ÜIE, emigra╚Ťii, s. f. 1. Situa╚Ťia ├«n care se g─âse╚Öte o persoan─â emigrat─â. 2. Timpul c├ót cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceea╚Öi ╚Ťar─â, ├«n acela╚Öi loc, ├«ntr-o anumit─â perioad─â. 4. (Rar) Emigrare. [Var.: emigra╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. ├ęmigration, lat. emigratio, -onis.
EMIGRA╚ÜI├ÜNE s. f. v. emigra╚Ťie.
EMIGR├ü╚ÜIE, emigra╚Ťii, s. f. 1. Situa╚Ťia ├«n care se g─âse╚Öte o persoan─â emigrat─â. 2. Timpul c├ót cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceea╚Öi ╚Ťar─â, ├«n acela╚Öi loc, ├«ntr-o anumit─â epoc─â. 4. (Rar) Emigrare. [Var.: emigra╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. ├ęmigration, lat. emigratio, -onis.
EMIGRA╚ÜI├ÜNE s. f. v. emigra╚Ťie.
EMIGR├ü╚ÜIE, (rar) emigra╚Ťii, s. f. 1. Situa╚Ťia ├«n care se g─âse╚Öte o persoan─â emigrat─â. 2. Timpul ├«n care cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceea╚Öi ╚Ťar─â, ├«n acela╚Öi loc, ├«ntr-o anumit─â epoc─â. 4. (Rar) Emigrare, expatriere. Dup─â emigra╚Ťia lui Cantemir, c─âz├«nd ╚Ťara ├«n ghearele fanario╚Ťilor, mitropoli╚Ťii la ├«nsc─âunarea lor luase drept obicei a cere ╚Öi ├«ncuviin╚Ťarea patriarhului de Constantinopoli. NEGRUZZI, S. I 241. ÔÇô Variant─â: emigra╚Ťi├║ne (pronun╚Ťat -╚Ťi-u-) (GHICA, A. 60) s. f.
EMIGRA╚ÜI├ÜNE s. f. v. emigra╚Ťie.
emigr├í╚Ťie (expatriere, totalitatea expatria╚Ťilor) (-mi-gra-╚Ťi-e) s. f., art. emigr├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. emigr├í╚Ťiei; pl. emigr├í╚Ťii, art. emigr├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
emigr├í╚Ťie s. f. (sil. -gra-╚Ťi-e), art. emigr├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. emigr├í╚Ťiei; pl. emigr├í╚Ťii, art. emigr├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
EMIGRÁȚIE s. v. emigrare.
EMIGR├ü╚ÜIE s.f. 1. Situa╚Ťie, stare a celui care a emigrat. 2. Timpul c├ót cineva emigreaz─â. 3. Totalitatea persoanelor emigrate ├«ntr-o anumit─â perioad─â din aceea╚Öi ╚Ťar─â. [Gen. -iei, var. emigra╚Ťiune s.f. / cf. fr. ├ęmigration, it. emigrazione].
EMIGRA╚ÜI├ÜNE s.f. v. emigra╚Ťie.
EMIGR├ü╚ÜIE s. f. 1. emigrare, expatriere. 2. situa╚Ťie, stare a celui emigrat. 3. timpul c├ót cineva emigreaz─â. 4. totalitatea persoanelor emigrate ├«ntr-o anumit─â perioad─â din aceea╚Öi ╚Ťar─â. (< fr. ├ęmigration, lat. emigratio)
EMIGR├ü╚ÜIE ~i f. 1) Situa╚Ťie a celui ce emigreaz─â. 2) Durata situa╚Ťiei de emigrant. 3) Totalitate a persoanelor emigrate dintr-o ╚Ťar─â ├«n alta ├«ntr-o anumit─â perioad─â de timp. [G.-D. emigra╚Ťiei; Sil. -mi-gra-╚Ťi-e] /<fr. ├ęmigration, lat. emigratio,~onis
*emigra╚Ťi├║ne f. (lat. emigr├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a emigra. Migra╚Ťiune a animalelor. Fuga nobililor din Francia ├«n timpu mari─ş revolu╚Ťiun─ş. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre.
EMIGRAȚIE s. emigrare, expatriere, pribegie, (înv.) înstrăinare. (A plecat în ~.)

Emigra╚Ťiune dex online | sinonim

Emigra╚Ťiune definitie

Intrare: emigra╚Ťie
emigra╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -gra-╚Ťi-e
emigra╚Ťiune
emigr─â╚Ťiune