emetic definitie

17 definiții pentru emetic

emetic sn [At: MEȘT. DOFT. II, 43v / V: ~a sf (înv) ~on / A și: emetic / Pl: (rar) ~ice / E: fr émétique, lat emeticus, ngr εμετιχου] 1 Tartrat de amoniu și potasiu, întrebuințat în industria textilă la prepararea lacurilor și în medicină (ca vomitiv). 2 (Spc) Vomitiv.
emetica sf vz emetic
emeticon sn vz emetic
EMETÍC s. n. Tartrat de antimoniu și potasiu, folosit în industria textilă ca mordant, la prepararea lacurilor și în medicină (ca vomitiv); p. ext. orice substanță care provoacă vărsături; vomitiv. – Din fr. émétique, lat. emeticus.
EMETÍC s. n. Tartrat de antimoniu și potasiu, întrebuințat în industria textilă ca mordant, la prepararea lacurilor și în medicină (ca vomitiv); p. ext. orice substanță care provoacă vărsături; vomitiv. – Din fr. émétique, lat. emeticus.
EMETÍC s. n. Tartrat de antimoniu și potasiu, întrebuințat în industria textilă ca mordant la prepararea lacurilor și în medicină.
emetíc s. n.
emetíc s. n.
EMETÍC s. v. vomitiv.
EMETÍC s.n. Tartrat de antimoniu și de potasiu, folosit la imprimatul și vopsitul textilelor, la prepararea lacurilor și în medicină ca vomitiv. // adj., s.n. Vomitiv. [< fr. émétique, cf. gr. emetikos – care provoacă vomă].
EMETÍC1 s. n. tartrat de antimoniu și de potasiu, folosit la imprimatul și vopsitul textilelor, la prepararea lacurilor și în medicină, ca vomitiv. (< fr. émétique, lat. emeticus)
-EMETÍC2 elem. „care provoacă vomă”. (< fr. -émétique, cf. lat. emeticus, gr. emetikos)
EMETÍC ~ce n. Tartrat de antimoniu și potasiu, folosit la imprimatul și vopsitul textilelor, la prepararea lacurilor și în medicină, ca vomitiv. /<fr. émétique, lat. emeticus
emetic a. care face să vomiteze: praf emetic. ║ n. vomitiv în care intră antimoniu.
*emétic, -ă adj. (vgr. emetikós). Vomitiv. S. n., pl. e. Vomitiv compus din tartrat de potasiŭ și antimoniŭ.
EMETIC s. (FARM.) vomitiv.
-EMETIC „care vomită, vomitiv”. ◊ gr. emeticos „care provoacă vomă” > fr. -émétique, engl. -emetic > rom. -emetic.

emetic dex

Intrare: emetic (subst.)
emetic subst. substantiv neutru
emetica
emeticon
Intrare: emetic
emetic
Intrare: emetic (suf.)
emetic suf.