emeri sns [At: PONI, CH. 231 / E: fr émeri] (Rar) Șmirghel.

EMERÍ s. n. (Rar) Șmirghel. – Din fr. émeri.

EMERÍ s. n. (Rar) Șmirghel. – Din fr. émeri.

EMERÍ s. n. Șmirghel.

emerí (rar) s. n., art. emeríul

emerí s. n., art. emeríul

EMERÍ s. v. șmirghel.

EMERÍ s.n. (Rar) Șmirghel. [< fr. émeri].

EMERÍ s. n. șmirghel (2). (< fr. émeri)

*emerí n. Min. Numele francez al najdaculuĭ, o varietate de corindon cu care se șlefuĭesc petrele (Rom. nu i se poate zice așa, că nu se poate declina. Cel maĭ bine e să i se zică smeril, d. it. smeriglio, sp. esmeril, vfr. esmeril, émeril, nfr. émeri, germ. schmirgel, d. vgr. smýris, smýridos, smeril, smyrízo, șlefuĭesc).

emeri s. v. ȘMIRGHEL.