Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru emeri

emeri sns [At: PONI, CH. 231 / E: fr ├ęmeri] (Rar) ╚śmirghel.
EMER├Ź s. n. (Rar) ╚śmirghel. ÔÇô Din fr. ├ęmeri.
EMER├Ź s. n. (Rar) ╚śmirghel. ÔÇô Din fr. ├ęmeri.
EMER├Ź s. n. ╚śmirghel.
emer├ş (rar) s. n., art. emer├şul
emer├ş s. n., art. emer├şul
EMER├Ź s. v. ╚Ömirghel.
EMER├Ź s.n. (Rar) ╚śmirghel. [< fr. ├ęmeri].
EMER├Ź s. n. ╚Ömirghel (2). (< fr. ├ęmeri)
*emer├ş n. Min. Numele francez al najdaculu─ş, o varietate de corindon cu care se ╚Ölefu─şesc petrele (Rom. nu i se poate zice a╚Öa, c─â nu se poate declina. Cel ma─ş bine e s─â i se zic─â smeril, d. it. smeriglio, sp. esmeril, vfr. esmeril, ├ęmeril, nfr. ├ęmeri, germ. schmirgel, d. vgr. sm├Żris, sm├Żridos, smeril, smyr├şzo, ╚Ölefu─şesc).
emeri s. v. ╚śMIRGHEL.

Emeri dex online | sinonim

Emeri definitie

Intrare: emeri
emeri substantiv neutru