10 definiții pentru emergent
emergent, ~ă a [At: MARIN, F. 448/13 / Pl: ~nți, ~e / E: fr émergent, lat emergens, -ntis] (Fiz; d. radiații) Care iese dintr-un mediu după ce l-a traversat. EMERGÉNT, -Ă, emergenți, -te,
adj. (Despre un corp, o radiație etc.) Care părăsește un sistem de medii. – Din
fr. émergent, lat. emergens, -ntis. EMERGÉNT, -Ă, emergenți, -te,
adj. (Despre un corp, o radiație etc.) Care iese dintr-un mediu după ce l-a traversat. – Din
fr. émergent, lat. emergens, -ntis. EMERGÉNT, -Ă, emergenți, -te,
adj. (Despre un corp) Care iese parțial dintr-un fluid; (despre radiații) care iese dintr-un mediu.
emergént (care iese dintr-un mediu)
adj. m.,
pl. emergénți;
f. emergéntă,
pl. emergénte
emergént adj. m., pl. emergénți; f. sg. emergéntă, pl. emergénte EMERGÉNT, -Ă adj. (Despre radiații, corpuri) Care iese dintr-un mediu după ce l-a străbătut. ◊ Teoria evoluției emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă. [< fr. émergent, cf. lat. emergere – a ieși].
EMERGÉNT, -Ă adj. care emerge. ◊ (despre radiații, corpuri) care iese dintr-un mediu după ce l-a străbătut. (< fr. émergent, lat. emergens)
EMERGÉNT ~tă (~È›i, ~te) Care iese din mediul pe care l-a traversat. /<fr. émergent, lat. emergens, ~ntis *emergént, -ă adj. (lat. emérgens, -éntis). Care Äese deasupra mediuluÄ: stîncÄ emergente din apă.
Emergent dex online | sinonim
Emergent definitie