10 definiții pentru emergent

emergent, ~ă a [At: MARIN, F. 448/13 / Pl: ~nți, ~e / E: fr émergent, lat emergens, -ntis] (Fiz; d. radiații) Care iese dintr-un mediu după ce l-a traversat.

sursa: MDA2 2010
permalink

EMERGÉNT, -Ă, emergenți, -te, adj. (Despre un corp, o radiație etc.) Care părăsește un sistem de medii. – Din fr. émergent, lat. emergens, -ntis.

sursa: DEX '09 2009
permalink

EMERGÉNT, -Ă, emergenți, -te, adj. (Despre un corp, o radiație etc.) Care iese dintr-un mediu după ce l-a traversat. – Din fr. émergent, lat. emergens, -ntis.

sursa: DEX '98 1998
permalink

EMERGÉNT, -Ă, emergenți, -te, adj. (Despre un corp) Care iese parțial dintr-un fluid; (despre radiații) care iese dintr-un mediu.

sursa: DLRLC 1955-1957
permalink

emergént (care iese dintr-un mediu) adj. m., pl. emergénți; f. emergéntă, pl. emergénte

sursa: DOOM 2 2005
permalink

emergént adj. m., pl. emergénți; f. sg. emergéntă, pl. emergénte

sursa: Ortografic 2002
permalink

EMERGÉNT, -Ă adj. (Despre radiații, corpuri) Care iese dintr-un mediu după ce l-a străbătut. ◊ Teoria evoluției emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă. [< fr. émergent, cf. lat. emergere – a ieși].