Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru emergen╚Ť─â

emergen╚Ť─â sf [At: MARIN, F. 448/12 / V: (├«nv) ~╚Ťie / Pl: ~╚Ťe, (├«nv) ~╚Ťii / E: fr ├ęmergence] (Fiz) Ie╚Öire a unei radia╚Ťii dintr-un mediu dup─â ce l-a traversat.
emergen╚Ťie sf vz emergen╚Ť─â
EMERG├ëN╚Ü─é, emergen╚Ťe, s. f. ├Änsu╚Öire a unui fascicul de radia╚Ťii de a p─âr─âsi un sistem de medii. ÔÇô Din fr. ├ęmergence.
EMERG├ëN╚Ü─é, emergen╚Ťe, s. f. Ie╚Öire a razelor luminoase, corpusculare etc. dintr-un mediu dup─â ce l-au traversat. ÔÇô Din fr. ├ęmergence.
EMERG├ëN╚Ü─é, emergen╚Ťe, s. f. Ie╚Öirea par╚Ťial─â a unui corp dintr-un fluid sau a unei radia╚Ťii dintr-un mediu.
emerg├ęn╚Ť─â (ie╚Öire dintr-un mediu) s. f., g.-d. art. emerg├ęn╚Ťei; pl. emerg├ęn╚Ťe
emerg├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. emerg├ęn╚Ťei; pl. emerg├ęn╚Ťe
EMERG├ëN╚Ü─é s.f. Ie╚Öire a unui corp, a unei substan╚Ťe, a unei radia╚Ťii din mediul unde se g─âse╚Öte. [< fr. ├ęmergence].
EMERG├ëN╚Ü─é s. f. 1. ie╚Öire a unui corp, a unei radia╚Ťii dintr-un mediu. 2. (biol.) apari╚Ťie a unui organ nou sau a unor propriet─â╚Ťi noi, de ordin superior. 3. (fig.) form─â a schimb─ârii v─âzut─â ca o na╚Ötere efectiv─â a ceva cu totul nou. (< fr. ├ęmergence)
EMERG├ëN╚Ü─é ~e f. Ie╚Öire a unor raze (luminoase), a unor fluide sau a unei radia╚Ťii din mediul ├«n care se afl─â. /<fr. ├ęmergence
*emerg├ęn╚Ť─â f., pl. e (d. emergent). Starea lucrulu─ş emergent. Lucru emergent: corabia sÔÇÖa lovit de o emergen╚Ť─â. Loc de emergen╚Ť─â, locu de izvor├«re, de ╚Ť├«╚Önire, de ─şe╚Öire.

Emergen╚Ť─â dex online | sinonim

Emergen╚Ť─â definitie

Intrare: emergen╚Ť─â
emergen╚Ť─â substantiv feminin
emergen╚Ťie