emendare definitie

2 intrări

12 definiții pentru emendare

emenda vt [At: LM / Pzi: ~dez / E: lat emendo, -are, fr émender] (Liv; c.i. un text, o lege etc.) 1 A corecta. 2 A îmbunătăți.
emendare sf [At: LM / Pl: ~dări / E: emenda] (Liv) 1 Corectare. 2 Îmbunătățire.
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender.
EMENDÁ, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din lat. emendare, fr. émender.
emendá (a ~) (a corecta, a îmbunătăți un text) vb., ind. prez. 3 emendeáză
emendáre s. f., g.-d. art. emendắrii, pl. emendắri
emendá vb., ind. prez. 1 sg. emendéz, 3 sg. și pl. emendeáză
emendáre s. f., pl. emendări
EMENDÁ vb. I. tr. A corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda (1). [< lat., it. emendare, fr. émender].
EMENDÁRE s.f. Acțiunea de a emenda și rezultatul ei; îmbunătățire, îndreptare, corectare; emendație. [< emenda].
EMENDÁ vb. tr. a corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text). (< fr. émender, lat. emendare)
A EMENDÁ ~éz tranz. A supune corecturii; a corecta; a îndrepta. /<fr. émender, lat. emendare

emendare dex

Intrare: emenda
emenda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: emendare
emendare substantiv feminin