Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru emendare

emenda vt [At: LM / Pzi: ~dez / E: lat emendo, -are, fr ├ęmender] (Liv; c.i. un text, o lege etc.) 1 A corecta. 2 A ├«mbun─ât─â╚Ťi.
emendare sf [At: LM / Pl: ~d─âri / E: emenda] (Liv) 1 Corectare. 2 ├Ämbun─ât─â╚Ťire.
EMEND├ü, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a ├«ndrepta, a ├«mbun─ât─â╚Ťi (un text); a amenda2. ÔÇô Din lat. emendare, fr. ├ęmender.
EMEND├ü, emendez, vb. I. Tranz. A corecta, a ├«ndrepta, a ├«mbun─ât─â╚Ťi (un text); a amenda2. ÔÇô Din lat. emendare, fr. ├ęmender.
emend├í (a ~) (a corecta, a ├«mbun─ât─â╚Ťi un text) vb., ind. prez. 3 emende├íz─â
emendáre s. f., g.-d. art. emendắrii, pl. emendắri
emend├í vb., ind. prez. 1 sg. emend├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. emende├íz─â
emendáre s. f., pl. emendări
EMEND├ü vb. I. tr. A corecta, a ├«ndrepta, a ├«mbun─ât─â╚Ťi (un text); a amenda (1). [< lat., it. emendare, fr. ├ęmender].
EMEND├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a emenda ╚Öi rezultatul ei; ├«mbun─ât─â╚Ťire, ├«ndreptare, corectare; emenda╚Ťie. [< emenda].
EMEND├ü vb. tr. a corecta, a ├«ndrepta, a ├«mbun─ât─â╚Ťi (un text). (< fr. ├ęmender, lat. emendare)
A EMEND├ü ~├ęz tranz. A supune corecturii; a corecta; a ├«ndrepta. /<fr. ├ęmender, lat. emendare

Emendare dex online | sinonim

Emendare definitie

Intrare: emenda
emenda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: emendare
emendare substantiv feminin