emendație sf [At: LM / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr émendation, lat emendatio] (Liv) 1 Corectare. 2 Îmbunătățire.

emendațiune sf vz emendație

EMENDÁȚIE, emendații, s. f. Faptul de a emenda. – Din lat. emendatio, fr. émendation.

EMENDÁȚIE, emendații, s. f. Faptul de a emenda. – Din lat. emendatio, fr. émendation.

emendáție (-ți-e) s. f., art. emendáția (-ți-a), g.-d. art. emendáției; pl. emendáții, art. emendáțiile (-ți-i-)

emendáție s. f. (sil. -ți-e), art. emendáția (sil. -ți-a-), g.-d. art. emendáției; pl. emendáții, art. emendáțiile (sil. -ți-i-)

EMENDÁȚIE s.f. Emendare. [Gen. -iei, var. emendațiune s.f. /< lat. emendatio, fr. émendation].

EMENDAȚIÚNE s.f. v. emendație.

EMENDÁȚIE s. f. emendare. (< fr. émendation, lat. emendatio)