emeclic definitie

5 definiții pentru emeclic

emeclâc sn vz emiclic
emeclic sn vz emiclic
emiclic sn [At: (cca 1760) IORGA, S. D. XXII, 114 / V: emeclâc, emec~, imiclâc, im~ / Pl: ~uri / E: tc yemeklyk] (Tcî) Rație (2).
EMICLÍC, emiclicuri, s. n. (Înv.) Tain, mâncare. – Tc. yemeklik.
emiclíc (emiclícuri), s. n. – Rație, porție. Tc. yemekli (Șeineanu, III, 51). Sec. XVIII, înv.

emeclic dex

Intrare: emiclic
emeclâc
emiclic
emeclic