embrionar definitie

12 definiții pentru embrionar

embrionar, ~ă a [At: CONTA, O. F. 177 / V: (înv) ~riu / Pl: ~i, ~e / P: ~bri-o~ / E: fr embryonnaire] 1 Care aparține embrionului (1) Si: embrional (1). 2 Referitor la embrion (1) Si: embrional (2). 3 Caracteristic embrionului (1) Si embrional (3). 4 De embrion (1) Si: embrional (4). 5-6 (Îs) Dezvoltare ~ă Embriogeneză (1-2). 7 (Med; mai ales d. celule) Primitiv. 8 (Pex) Primar. 9 (Fig) Care este la începutul dezvoltării sale Si: embrional (9), incipient.
embrionariu a vz embrionar
EMBRIONÁR, -Ă, embrionari, -e, adj. 1. De embrion, privitor la embrion, ca un embrion. ◊ Dezvoltare embrionară = embriogeneză. 2. Fig. Abia născut, abia ivit, în germene; la începutul existenței, dezvoltării. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryonnaire.
EMBRIONÁR, -Ă, embrionari, -e, adj. 1. De embrion, privitor la embrion, ca un embrion. ◊ Dezvoltare embrionară = embriogeneză. 2. Fig. Abia născut, abia ivit, în germene; la începutul existenței, dezvoltării. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryonnaire.
EMBRIONÁR, -Ă, embrionari, -e, adj. 1. De embrion, care se referă la embrion, ca un embrion. Viață embrionară. ▭ Alterații de tiroidă cu îngrămădire de celule embrionare în țesutul conjunctiv. PARHON, O. A. I 284. Așa cum dorm, cu genunchii la gură, par întorși, în această noapte de preistorie, la poziția embrionară a ființei lor. BOGZA, C. O. 72. ◊ Dezvoltare embrionară = creșterea germenului în corpul mamei sau în interiorul oului. 2. Fig. Abia născut, la începutul dezvoltării sale; în fașă. În momentele hotărîtoare ale revoluției [din 1848] însă, burghezia germană s-a dovedit incapabilă și neputincioasă să conducă masele poporului german la lupta împotriva feudalismului. Proletariatul era încă o clasă embrionară. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 2/2. – Pronunțat: -bri-o-.
embrionár (-bri-o-) adj. m., pl. embrionári; f. embrionáră, pl. embrionáre
embrionár adj. m. (sil. -bri-o-), pl. embrionári; f. sg. embrionáră, pl. embrionáre
EMBRIONÁR, -Ă adj. 1. De embrion, referitor la embrion. ◊ Dezvoltare embrionară = embriogeneză. 2. (Fig.) Abia născut, în germen, la începutul existenței, al dezvoltării. [Cf. fr. embryonnaire].
EMBRIONÁR, -Ă adj. 1. referitor la embrion. ◊ în stare de embrion. 2. (fig.) abia născut, la începutul existenței, al dezvoltării. (< fr. embryonnaire)
EMBRIONÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de embrion; propriu embrionului. Dezvoltare ~ă. 2) fig. Care este în faza inițială a dezvoltării sale; în germen. [Sil. em-bri-o-] /<fr. embryonnaire
embrionar a. 1. relativ la embrion; 2. fig. care e în germen, în stare rudimentară.
*embrionár, -ă adj. (d. embrion). De embrion: stare embrionară. Fig. Prea mic, în formațiune, rudimentar.

embrionar dex

Intrare: embrionar
embrionar adjectiv
  • silabisire: -bri-o-
embrionariu