embrion definitie

17 definiții pentru embrion

embrion sm [At: AMFILOHIE, G. F. 247v/7 / V: (înv) embrio, ~iu, emvr~, emvrione, ~e / S și: (înv) embryon / P: ~bri-on / E: fr embryon, it embrione, lat embryo, ngr εμβρυον] 1 (Blg) Prima stare a unui organism viu de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. 2 Germen al unei plante, existent în sămânța din care va lua naștere o nouă plantă. 3 (Fig) Început al unui lucru, acțiuni etc. 4 (Fig) Prima fază a dezvoltării. 5 (Fig) Nucleu.
embrione sm vz embrion
embriu sm vz embrion
emvrion sm vz embrion
emvrione sm vz embrion
EMBRIÓN, embrioni, s. m. 1. Produsul concepției în primele trei luni de viață la om. ♦ (Bot.) Corp multicelular situat în interiorul seminței, din care se formează plantula. 2. Fig. Început al unui lucru, al unei acțiuni etc.; prima fază a dezvoltării unui proces. [Pr.: -bri-on] – Din fr. embryon.
EMBRIÓN, embrioni, s. m. 1. Nume dat oricărui organism din momentul fecundării ovulului până în momentul când toate organele sunt deplin formate și organismul este capabil de viață independentă. ♦ Germen al unei plante, existent în sămânța din care planta va lua naștere prin germinație. 2. Fig. Început al unui lucru, al unei acțiuni etc.; prima fază a dezvoltării unui proces. [Pr.: -bri-on] – Din fr. embryon.
EMBRIÓN, embrioni, s. m. 1. Nume dat oricărui organism din momentul fecundării ovulului pînă în momentul cînd toate organele sînt deplin formate. O primă metodă [de hibridare vegetativă]... constă în adăugarea de gălbenuș embrionului de găină, în ou. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 357, 5/6. ♦ Germen al unei plante, existent în sămînța din care va lua naștere prin germinație o nouă plantă. Cînd ele [substanțele nutritive din sămînță] au fost consumate de embrion, acesta începe să-și caute și să acumuleze materii nutritive din mediul înconjurător, devenind astfel o plantă independentă. BOTANICA 24. 2. Fig. Început al unui lucru, al unei acțiuni, al unui plan etc.; prima fază a dezvoltării unei ființe sau a unui lucru, element din care se poate dezvolta ceva; germen. – Pronunțat: -bri-on.
embrión (-bri-on) s. m., pl. embrióni
embrión s. m. (sil. -bri-on), pl. embrióni
EMBRIÓN s. 1. (BOT.) germen, (pop.) plod. (Din ~ se formează plantula.) *2. (fig.) germen, sâmbure. (~ al unui fenomen.)
EMBRIÓN s.m. 1. (Biol.) Prima stare a unei ființe vii de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. ♦ Germen al unei plante existent în sămânța din care va lua naștere prin germinație. 2. (Fig.) Început, germen de la care pornește un lucru, o acțiune. [Pl. -ni, (s.n.) -oane. / cf. fr., gr. embryon].
EMBRIÓN s. m. 1. primul stadiu de dezvoltare a unui organism, de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. ◊ germen al unei plante existente în sămânța din care aceasta va lua naștere prin germinație. 2. (fig.) început, germen de la care pornește un lucru, o acțiune. (< fr., gr. embryon)
EMBRIÓN ~i m. 1) Fază inițială de dezvoltare a unui organism animal sau uman de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. 2) Germen al unei plante aflate în sămânță. 3) fig. Începutul unui lucru, al unei acțiuni; prima fază a dezvoltării unui proces. [Sil. em-bri-on] /<fr. embryon
embrion n. 1. prima stare a unor ființe vii, animal sau plantă; 2. fig. lucru abia în naștere.
*embrión m. (vgr. émbryon, făt, germine, d. brýo, țîșnesc, abund, foĭesc. V. breĭ). Făt care începe a se forma. Germine, sîmbure care începe a se forma. Lucru prea mic: un embrion de societate. În embrion, în germine, în stare de embrion: societate în embrion (maĭ uzitat: în germine, în formațiune). V. mugur.
EMBRION s. 1. (BOT.) germen, (pop.) plod. (Din ~ se formează plantula.) 2.* (fig.) germen, sîmbure. (~ al unui fenomen.)

embrion dex

Intrare: embrion (pl. embrioni)
embrion pl. embrioni substantiv masculin
  • silabisire: -bri-on
embriu
emvrion
embrione
emvrione
Intrare: embrion (pl. embrioane)
embrion pl. embrioane