Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru embriologie

embriologie sf [At: CONTA, E. F. 276 / P: ~bri-o~ / Pl: ~ii / E: fr embryologie] Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul embrionului în toate fazele dezvoltării lui. corectată
EMBRIOLOG├ŹE s. f. Parte a biologiei care se ocup─â cu studiul embrionului ├«n toate fazele dezvolt─ârii lui, de la formarea celulei-ou p├ón─â la ecloziune sau na╚Ötere. [Pr.: -bri-o-] ÔÇô Din fr. embryologie.
EMBRIOLOG├ŹE s. f. Parte a biologiei care se ocup─â cu studiul embrionului ├«n toate fazele dezvolt─ârii lui, de la formarea celulei-ou p├ón─â la ecloziune sau na╚Ötere. [Pr.: -bri-o-] ÔÇô Din fr. embryologie.
EMBRIOLOG├ŹE s. f. Parte a biologiei care se ocup─â cu studiul embrionului ├«n toate fazele dezvolt─ârii lui. ÔÇô Pronun╚Ťat: -bri-o-.
embriolog├şe (-bri-o-) s. f., art. embriolog├şa, g.-d. embriolog├şi, art. embriolog├şei
embriolog├şe s. f. (sil. -bri-o-), art. embriolog├şa, g.-d. embriolog├şi, art. embriolog├şei
EMBRIOLOG├ŹE s.f. Ramur─â a biologiei care studiaz─â embrionul ├«n dezvoltarea lui. [Gen. -iei. / < fr. embryologie, cf. gr. embryon ÔÇô embrion, logos ÔÇô studiu].
EMBRIOLOG├ŹE s. f. ramur─â a biologiei care studiaz─â embrionul. (< fr. embryologie)
EMBRIOLOG├ŹE f. Ramur─â a biologiei care se ocup─â cu studiul embrionului (├«n dezvoltarea lui). [G.-D. embriologiei; Sil. em-bri-o-lo-gie] /<fr. embryologie
*embriolog├şe f. (embrion ╚Öi -logie). ╚śtiin╚Ťa form─âri─ş ╚Öi dezvolt─âri─ş embrionulu─ş.
EMBRIOLOG├ŹE (< fr. {i}; {s} gr. embryon ÔÇ×embrionÔÇŁ + logos ÔÇ×studiuÔÇŁ) s. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â transform─ârile succesive ale oului (ontogenia), necesare pentru a ajunge la constituirea unui organism asem─ân─âtor ascenden╚Ťilor (p─ârin╚Ťilor). A fost fundamentat─â ╚Ötiin╚Ťific dup─â descoperirea ovulului mamiferelor ╚Öi a elementelor ce constituie foi╚Ťele embrionare la vertebratele amniote (K.E. von Baer, 1827). ├Än sec. 20, legea biogenetic─â fundamental─â (E. Haeckel, H. M├╝ller), abandonarea teoriei genera╚Ťiei spontane, consolidarea evolu╚Ťionismului a oferit e. largi posibilit─â╚Ťi de diversificare. ÔŚŐ E. experimental─â studiaz─â cauzele ╚Öi mecanismele dezvolt─ârii embrionare. ÔŚŐ E. morfologic─â studiaz─â histologia ╚Öi citologia embrionului uman ╚Öi introduce no╚Ťiunea de poten╚Ťial morfogenetic, care ├«nlocuie╚Öte diversitatea calitativ─â prin diferen╚Ťieri pur cantitative.
EMBRIO- ÔÇ×embrion, germenÔÇŁ. ÔŚŐ gr. embryon ÔÇ×fetus, germen, embrionÔÇŁ > fr. embryo-, germ. id., engl. id. > rom. embrio-. Ôľí ~blast (v. -blast), s. n., parte a discului germinal din care se dezvolt─â embrionul propriu-zis; ~cardie (v. -cardie), s. f., ritm cardiac patologic, care apare ├«n miocarditele grave; ~ctonie (v. -ctonie), s. f., ac╚Ťiune de suprimare a embrionului ├«n matrice; ~fite (v. -fit), s. f. pl., grup de plante care, ├«n cursul dezvolt─ârii lor ontogenetice, formeaz─â un embrion; ~for (v. -for), adj., s. n., 1. adj., (Despre plante) Care genereaz─â ╚Öi poart─â embrioni. 2. s. n., Strat saciform ╚Öi dilatat de celule care poart─â embrionii din arhegoane, la licopodiacee. 3. s. n., Forma╚Ťiune ├«nconjurat─â de o membran─â rezistent─â, constituit─â din embrionul hexacant de cestode; ~ftorie (v. -ftorie), s. f., lezare toxic─â a embrionului; ~gen (v. -gen1), adj., care genereaz─â embrionul; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., proces de transformare succesiv─â a oului ╚Öi embrionului p├«n─â la ecloziune sau na╚Ötere; sin. embriogenie; ~genie (v. -genie1), s. f., embriogenez─â*; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu descrierea embrionului; ~id (v. -id), adj., care se aseam─ân─â cu un embrion; sin. embriomorf; ~lem─â (v. -lem─â1), s. f., membran─â extraembrionar─â; ~log (v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n embriologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â stadiile de dezvoltare embrionar─â; ~morf (v. -morf), adj., embrioid*; ~nomie (v. -nomie), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care se ocup─â cu clarificarea embrionului; ~patie (v. -patie), s. f., maladie ap─ârut─â ├«n cursul dezvolt─ârii embrionare; ~tocie (v. -tocie), s. f., expulzare spontan─â sau provocat─â a f─âtului din cavitatea uterin─â, ├«nainte ca acesta s─â fie viabil; sin. avort; ~tom (v. -tom), s. n., 1. Instrument utilizat ├«n embriotomie. 2. Somatotom*; ~tomie (v. -tomie), s. f., sec╚Ťionare intrauterin─â pe cale obstetrical─â a f─âtului mort; ~trof (v. -trof), adj., care furnizeaz─â substan╚Ťele nutritive folosite ├«n timpul gesta╚Ťiei; ~trofie (v. -trofie), s. f., ansamblu de procese prin care se asigur─â nutri╚Ťia oului, a embrionului sau a f─âtului.

Embriologie dex online | sinonim

Embriologie definitie

Intrare: embriologie
embriologie substantiv feminin
  • silabisire: -bri-o-