embol sn [At: ABC SÂN. 148 / V: ~lus / Pl: ~uri / E: fr, lat embolus] (Med) Material străin obstruant (solid, lichid sau gazos) prezent în sânge, care produce embolia.

embolus sn vz embol

EMBÓL s. n. v. embolus.

EMBÓLUS, embolusuri, s. n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care obstruează un vas sangvin, provocând o embolie. [Var.: emból s. n.] – Din fr. embolus.

EMBÓLUS s. n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care astupă un vas sangvin, provocând o embolie. – Din fr. embolus.

emból v. embólus.

embólus/emból s. n., pl. embólusuri/embóluri

embólus/emból s. n., pl. embólusuri/embóluri

EMBÓL s.n. v. embolus.

EMBÓLUS s.n. Formație străină obstruantă (solidă, lichidă sau gazoasă) prezentă în sânge care produce embolia. [Var. embol s.n. / < fr., lat. embolus, cf. gr. embolos – cui].

EMBÓL1 s. n. elem. embolus. ()

EMBOL2(O)-, -EMBOLÍE elem. „embolie”. (< fr. embol/o/-, -embolie, cf. gr. embole)

EMBÓLUS/EMBÓL s. n. formație străină obstruantă în sânge, care produce embolia. (< fr., lat. embolus, gr. embolos)

EMBÓLUS n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care astupă un vas sangvin. [Var. embol] /<fr. embolus

EMBOL-, v. EMBOLO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., extirpare chirurgicală a unui embolus.