emblematec, ~ă a, av vz emblematic

emblematic, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îvr) ~tec / A și: (rar; după fr) ~matic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr emblématique] 1-11 a Care prezintă o emblemă (1-11). 12-22 a De emblemă (1-11). 23-33 a Care ține de emblemă (1-11). 34-44 a Care are caracter de emblemă (1-11). 45 av În mod simbolic.

EMBLEMÁTIC, -Ă, emblematici, -ce, adj. De emblemă, care ține de emblemă. – Din fr. emblématique.

EMBLEMÁTIC, -Ă, emblematici, -ce, adj. De emblemă, care ține de emblemă. – Din fr. emblématique.

emblemátic adj. m., pl. emblemátici; f. emblemátică, pl. emblemátice

emblemátic adj. m., pl. emblemátici; f. sg. emblemátică, pl. emblemátice

EMBLEMÁTIC, -Ă adj. Cu caracter de emblemă, care ține de emblemă. [Cf. fr. emblématique].

EMBLEMÁTIC, -Ă adj. cu caracter de emblemă. (< fr. emblématique)

*emblemátic, -ă adj. (d. emblemă: ngr. envlimatikós). De emblemă, relativ la emblemă: ieroglifele-s figuri emblematice. Adv. În mod emblematic.