Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru emblem

emblem sn vz emblem─â
emblem─â sf [At: HELIADE, D. C. 135/28 / V: ~em sm / A ╚Öi: (nob) emblem─â / Pl: ~me / E: fr embl├Ęme, lat emblema, -atis, ngr ╬Á╬╝╬▓╬╗╬Ě╬╝╬▒] 1 Obiect reprezent├ónd o figur─â care poart─â ├«n mod conven╚Ťional un anumit ├«n╚Ťeles ╚Öi care este ├«nso╚Ťit─â uneori de o deviz─â Si: semn. 2 Figur─â destinat─â s─â reprezinte un personaj, o ╚Ťar─â, o meserie etc. Cf stem─â. 3 (├Änv) Figur─â retoric─â asem─ân─âtoare simbolului. 4 Atribut. 5 Blazon. 6 (Fig) Prestigiu. 7 Insign─â. 8 (Spc) Marc─â. 9 Simbol considerat, prin tradi╚Ťie, reprezentativ pentru o no╚Ťiune abstract─â Si: imagine. 10 (├Ädt) Ornament ├«ncrustat pe vase din metal pre╚Ťios. 11 Tablou central al unui mozaic.
EMBL├ëM─é, embleme, s. f. Obiect, imagine (├«nso╚Ťit─â de o deviz─â) care poart─â ├«n mod conven╚Ťional un anumit ├«n╚Ťeles, care simbolizeaz─â o anumit─â idee. ÔÖŽ Simbol; figur─â alegoric─â. ÔÇô Din fr. embl├Ęme, lat. emblema.
EMBL├ëM─é, embleme, s. f. Obiect, imagine care poart─â ├«n mod conven╚Ťional un anumit ├«n╚Ťeles, care simbolizeaz─â o anumit─â idee. ÔÖŽ Simbol; figur─â alegoric─â. ÔÇô Din fr. embl├Ęme, lat. emblema.
EMBL├ëM─é, embleme, s. f. Obiect, imagine care poart─â ├«n mod conven╚Ťional un anumit ├«n╚Ťeles, o anumit─â idee; figur─â simbolic─â. V. insign─â. Deodat─â, din r├«ndul gardului sovietic ╚Öi deasupra liniei ferate, se ├«nal╚Ť─â un arc uria╚Ö. ├Än mijlocul lui st─â o stea mare ro╚Öie cu emblema comunist─â: secera ╚Öi ciocanul. SAHIA, U.R.S.S. 8. Jean Goujon... a creat... o splendid─â emblem─â a v├«n─âtoriei. ODOBESCU, S. III 167. ÔÖŽ Fig. Simbol. Albul este emblema nevinov─â╚Ťiei.
embl├ęm─â s. f., g.-d. art. embl├ęmei; pl. embl├ęme
embl├ęm─â s. f., g.-d. art. embl├ęmei; pl. embl├ęme
EMBLÉMĂ s. 1. simbol, (rar) atribut, (înv. fig.) pecete. (~ unei mărci de fabrică.) 2. v. blazon.
EMBLÉM s.n. v. emblemă.
EMBL├ëM─é s.f. Obiect, imagine care simbolizeaz─â o anumit─â idee; figur─â simbolic─â. ÔÖŽ Simbol; figur─â alegoric─â. [Var. emblem s.n. / < fr. embl├Ęme, it. emblema, cf. gr. emblema ÔÇô ceea ce este inserat undeva].
EMBL├ëM─é s. f. 1. (ant.) compozi╚Ťie decorativ─â cu sens simbolic, centrat─â pe un semn geometric sau zoomorf ╚Öi av├ónd implica╚Ťii mitologice. ÔŚŐ mozaic ├«ncastrat ├«n pere╚Ťii s─âlilor romane. 2. obiect, semn grafic, imagine care simbolizeaz─â o anumit─â idee. ÔŚŐ figur─â alegoric─â; simbol. (< fr. embl├Ęme, lat., gr. emblema)
EMBL├ëM─é ~e f. 1) Obiect sau imagine c─ârora li se atribuie o anumit─â semnifica╚Ťie; figur─â simboliz├ónd ceva. 2) Figur─â sau atribut, destinate s─â reprezinte ceva (o colectivitate, o autoritate, o meserie etc.). [G.-D. emblemei; Sil. em-ble-m─â] /<fr. embleme, lat. emblema
emblem─â f. figur─â simbolic─â (creat─â de imagina╚Ťiunea arti╚Ötilor): coco╚Öul e emblema vegherii.
*embl├ęm─â f., pl. e (vgr. ├ęm-blema, ce─şa ce se pune ├«n ─âuntru, ornament de geme. V. pro-blem─â). Figur─â simbolic─â, simbol: coco╚Öu e emblema vegheri─ş. Atribut, insign─â: sceptru e emblema suveranit─â╚Ťi─ş.
EMBLEMĂ s. 1. simbol, (rar) atribut, (înv. fig.) pecete. (~ unei mărci de fabrică.) 2. armoarii (pl.), blazon, stemă, (înv.) armături (pl.), herb, marcă, pavăză, scut. (~ unei case princiare.)
emblem─â, embleme s. f. (de╚Ť.) num─ârul sub care este ├«nregistrat un de╚Ťinut ├«n penitenciar.

Emblem dex online | sinonim

Emblem definitie

Intrare: emblem─â
emblem─â substantiv feminin
emblem