emascula [At: COSTINESCU / Pzi: ~lez / E: fr émasculer] 1 vt A castra. 2-3 vtr A face să devină (sau a deveni) impotent.

emasculare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~lări / E: emascula] 1 Castrare. 2 Impotență.

EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer.

EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer.

emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză

emasculá vb., ind. prez. 1 sg. emasculéz, 3 sg. și pl. emasculeáză

emasculáre s. f., pl. emasculări

EMASCULÁ vb. v. castra, jugăni, scopi, steriliza.

EMASCULÁ vb. I. tr. (Rar) A castra. ♦ tr., refl. A face, a deveni impotent. [< fr. émasculer].

EMASCULÁRE s.f. Acțiunea de a (se) emascula; emasculație; evirație. [< emascula].

EMASCULÁ vb. I. tr. a castra. II. tr., refl. a face, a deveni impotent. (< fr. émasculer)

emascula vb. v. CASTRA. JUGĂNI. SCOPI. STERILIZA.