Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru emasculare

emascula [At: COSTINESCU / Pzi: ~lez / E: fr ├ęmasculer] 1 vt A castra. 2-3 vtr A face s─â devin─â (sau a deveni) impotent.
emasculare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~l─âri / E: emascula] 1 Castrare. 2 Impoten╚Ť─â.
EMASCUL├ü, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. A face sau a deveni impotent. ÔÇô Din fr. ├ęmasculer.
EMASCUL├ü, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. A face sau a deveni impotent. ÔÇô Din fr. ├ęmasculer.
emasculá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculeáză
emascul├í vb., ind. prez. 1 sg. emascul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. emascule├íz─â
emasculáre s. f., pl. emasculări
EMASCULÁ vb. v. castra, jugăni, scopi, steriliza.
EMASCUL├ü vb. I. tr. (Rar) A castra. ÔÖŽ tr., refl. A face, a deveni impotent. [< fr. ├ęmasculer].
EMASCUL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) emascula; emascula╚Ťie; evira╚Ťie. [< emascula].
EMASCUL├ü vb. I. tr. a castra. II. tr., refl. a face, a deveni impotent. (< fr. ├ęmasculer)
emascula vb. v. CASTRA. JUG─éNI. SCOPI. STERILIZA.

Emasculare dex online | sinonim

Emasculare definitie

Intrare: emascula
emascula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: emasculare
emasculare