emasculație sf [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~ii / E: fr émasculation] 1 Castrare. 2 Impotență.

EMASCULÁȚIE, emasculații, s. f. (Rar) Castrare. ♦ Impotență. – Din fr. émasculation.

EMASCULÁȚIE, emasculații, s. f. (Rar) Castrare. ♦ Impotență. – Din fr. émasculation.

emasculáție (rar) (-ți-e) s. f., art. emasculáția (-ți-a), g.-d. art. emasculáției; pl. emasculáții, art. emasculáțiile (-ți-i-)

emasculáție s. f. (sil. -ți-e), art. emasculáția (sil. -ți-a), g.-d. art. emasculáției; pl. emasculáții, art. emasculáțiile (sil. -ți-i-)

EMASCULÁȚIE s. v. castrare, impotență, jugănire, jugănit, scopire, scopit, sterilizare.

EMASCULÁȚIE s.f. (Liv.) Emasculare; castrare. ♦ Impotență. [Gen. -iei. / < fr. émasculation].

EMASCULÁȚIE s. f. emasculare, castrare. ◊ impotență; slăbiciune. (< fr. émasculation)

emasculație s. v. CASTRARE. IMPOTENȚĂ. JUGĂNIRE. JUGĂNIT. SCOPIRE. SCOPIT. STERILIZARE.