Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru emancipa

emancipa [At: M. COSTIN, ap. LET2 III, 505 / Pzi: ~pez ╚Öi (├«nv) emancip / E: fr ├ęmanciper, lat emancipare] 1-2 vtr A face s─â ias─â (sau a ie╚Öi) de sub ocupa╚Ťie militar─â sau str─âin─â. 3-4 vrt A(-╚Öi) c├ó╚Ötiga (sau a face s─â-╚Öi c├ó╚Ötige) independen╚Ťa Si: a (se) elibera. 5-6 vtr (Fig) A face s─â ias─â (sau a ie╚Öi) de sub o domina╚Ťie Si: a (se) elibera. 7-8 vrt (Spc) A (se) moderniza desprinz├óndu-se de obiceiurile vechi. 9-10 vtr (Jur; d. minori) A (se) scoate de sub autoritatea p─ârinteasc─â (sau a tutorelui), primind astfel, ├«nainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. 11 vt (Jur) A da unui minor dreptul de a-╚Öi administra ╚Öi de a dispune singur de averea sa. 12-13 vtr (D. femei) A (se) scoate din starea de dependen╚Ť─â ╚Öi acordarea, prin lege, de drepturi sociale, economice ╚Öi politice egale cu ale b─ârbatului. 14 vt (C.i. persoane apar╚Ťin├ónd unei clase sociale) A legifera revenirea la starea de om liber. 15 vr (D. adolescen╚Ťi) A-╚Öi lua unele libert─â╚Ťi nepotrivite pentru v├órsta lor. 16 vr (Pex) A dep─â╚Öi limitele bunei cuviin╚Ťe. corectat─â
EMANCIP├ü, emancipez, vb. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. A(-╚Öi) c├ó╚Ötiga sau a face s─â-╚Öi c├ó╚Ötige independen╚Ťa; a (se) elibera (1). ÔÖŽ Refl. (Despre copii ╚Öi adolescen╚Ťi) A se elibera de prejudec─â╚Ťi, constr├óngeri, conven╚Ťii sociale etc. 2. Tranz. (├Än unele state) A scoate un minor de sub tutela p─ârinteasc─â sau a tutorelui ╚Öi a-i acorda, ├«nainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. ÔÇô Din fr. ├ęmanciper, lat. emancipare.
EMANCIP├ü, emancipez, vb. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. A(-╚Öi) c├ó╚Ötiga sau a face s─â-╚Öi c├ó╚Ötige independen╚Ťa; a (se) elibera (1). ÔÖŽ Refl. (Despre copii ╚Öi adolescen╚Ťi) A-╚Öi lua unele libert─â╚Ťi nepotrivite cu v├órsta lui, a avea purt─âri libertine. 2. Tranz. (├Än trecut) A scoate un minor de sub tutela p─ârinteasc─â sau a tutorelui ╚Öi a-i acorda, ├«nainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. ÔÇô Din fr. ├ęmanciper, lat. emancipare.
EMANCIP├ü, emancipez, vb. I. 1. Refl. A se desprinde, a se elibera, a nu mai depinde (de ceva sau de cineva), a-╚Öi c├«╚Ötiga independen╚Ťa; a se elibera din iob─âgie, din ╚Öerbie. Iorgu se emancipase de frate-s─âu Costache ╚Öi locuia singur. CARAGIALE, O. III 12. ÔŚŐ Tranz. Le v├«nduse c├«teva sute de pogoane de p─âm├«nt... din dorin╚Ťa de a-i emancipa ╚Öi ├«n acela╚Öi timp de-a se emancipa ╚Öi el de d├«n╚Öii. REBREANU, R. I 54. S─â emancipeze dar poezia pe femeie. BOLLIAC, O. 44. ÔÖŽ (Despre copii ╚Öi adolescen╚Ťi) A-╚Öi lua unele libert─â╚Ťi nepotrivite pentru v├«rsta sa. 2. Tranz. (Jur.; ├«nvechit) A scoate un minor de sub tutela p─ârinteasc─â sau a tutorelui ╚Öi a-i acorda o parte din drepturile unui major, ├«nainte de a ajunge la majorat.
emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
emancip├í vb., ind. prez. 1 sg. emancip├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. emancipe├íz─â
EMANCIPÁ vb. v. dezrobi.
EMANCIP├ü vb. I. 1. tr. (Jur.) A da unui minor dreptul de a-╚Öi administra ╚Öi de a dispune de averea sa. ÔÖŽ (Ant.) A elibera un fiu din puterea p─ârintelui sau un sclav de st─âp├ónul s─âu. 2. (Fig.) A da libertatea, a elibera de sub o domina╚Ťie, de sub puterea cuiva. 3. refl. A-╚Öi c├ó╚Ötiga, a-╚Öi dob├óndi libertatea, independen╚Ťa. ÔÖŽ A-╚Öi lua libertatea de a face anumite lucruri nepotrivite cu v├órsta sa, a avea purt─âri libertine. [P.i. 3,6 -peaz─â. / < fr. ├ęmanciper, it., lat. emancipare].
EMANCIP├ü vb. 1. tr. a scoate de sub tutel─â, de sub o domina╚Ťie. II. tr., refl. a-╚Öi c├ó╚Ötiga, a face s─â-╚Öi c├ó╚Ötige independen╚Ťa; a (se) elibera de sub o domina╚Ťie. III. refl. a se elibera de constr├óngeri; (fam.; despre copii ╚Öi adolescen╚Ťi) a-╚Öi permite libert─â╚Ťi nepotrivite cu v├órsta sa. (< fr. ├ęmanciper, lat. emancipare)
A EMANCIP├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane) A face s─â se emancipeze. 2) A scoate de sub tutel─â, av├ónd dreptul de a dispune de bunurile sale ├«nainte de majorat. /<fr. ├ęmanciper, lat. emancipare
A SE EMANCIP├ü ~├ęz intranz. 1) A deveni independent, eliber├óndu-se de conven╚Ťiile morale ╚Öi sociale. 2) (despre minori) A se comporta prea liber pentru v├órsta pe care o are; a avea purt─âri libertine. /<fr. ├ęmanciper, lat. emancipare
emancip├á v. 1. a pune pe un minor ├«n afar─â de tutel─â: minorul se emancipeaz─â prin c─âs─âtorie; 2. a libera din robie; 3. a ie╚Öi din marginile datoriei sau buneicuviin╚Ťe.
*emancip├ęz v. tr. (lat. e-m├íncipo, -├íre, d. manus, m├«n─â, ╚Öi c├ípere, a lua. V. ├«ncap, magope╚Ť). Scot de supt tutel─â, de supt puterea p─ârinteasc─â, din robie: a emancipa un minor, un rob. Liberez de vre-o pedic─â: ╚Ötiin╚Ťa te emancipeaz─â de prejudici─ş. V. refl. ├Äm─ş ─şa┼ş mult─â libertate.
EMANCIPA vb. a (se) dezrobi, a (se) elibera, a (se) libera, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) m├«ntui, (pop.) a (se) slobozi, (├«nv.) a (se) volnici, (fig.) a (se) desc─âtu╚Öa. (I-a ~ pe ╚Ť─âranii dependen╚Ťi.)

Emancipa dex online | sinonim

Emancipa definitie

Intrare: emancipa
emancipa verb grupa I conjugarea a II-a