Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru emanatism

emanatism sn [At: DN3 / E: fr ├ęmanatisme, ger Emanatism] Doctrin─â filozofico-religioas─â panteist─â, potrivit c─âreia lumea s-ar na╚Öte din divinitate printr-un proces continuu de emana╚Ťie Si: (rar) emana╚Ťionism.
EMANAT├ŹSM s. n. Teorie a neoplatonismului care explic─â sursa ╚Öi structura realit─â╚Ťii prin emana╚Ťii dintr-un principiu suprem transcendent; emana╚Ťionism. ÔÇô Din germ. Emanatism, fr. ├ęmanatisme.
EMANAT├ŹSM s. n. Doctrin─â religioas─â-filozofic─â de tendin╚Ť─â panteist─â, potrivit c─âreia lumea nu este rezultatul unui act de crea╚Ťie, ci s-a n─âscut din substan╚Ťa divinit─â╚Ťii printr-un proces continuu de emana╚Ťie; emana╚Ťionism. ÔÇô Din germ. Emanatism, fr. ├ęmanatisme.
emanat├şsm s. n.
emanat├şsm s. n.
EMANAT├ŹSM s. v. emana╚Ťionism.
EMANAT├ŹSM s.n. Doctrin─â filozofic─â-religioas─â panteist─â, potrivit c─âreia lumea s-ar na╚Öte din divinitate printr-un proces continuu de emana╚Ťie; emana╚Ťionism. [< fr. ├ęmanatisme].
EMANAT├ŹSM s. n. doctrin─â filozofico-religioas─â panteist─â potrivit c─âreia lumea s-ar na╚Öte din substan╚Ťa divinit─â╚Ťii printr-un proces continuu de emana╚Ťie; emana╚Ťionism. (< germ. Emanatismus, fr. ├ęmanatisme)
EMANATISM s. (FILOZ.) emana╚Ťionism.

Emanatism dex online | sinonim

Emanatism definitie

Intrare: emanatism
emanatism substantiv neutru