Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru emana╚Ťiune

emana╚Ťie sf [At: KRETZULESCU, M. 30/4 / V: (├«nv) ~iune, (nob) em─ân─âciune / P: ~╚Ťi-e / Pl: ~ii ╚Öi (├«nv) ~iuni / E: fr ├ęmanation, lat emanatio, -onis] 1 Degajare a unui miros, gaz, a c─âldurii etc. dintr-un corp. 2 (Ccr) Ceea ce se degaj─â Si: exala╚Ťie. 3 (Glg; ├«s) ~ vulcanic─â Emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanului. 4 (Glg; ├«as) Produs al acestei activit─â╚Ťi, reprezentat prin bioxid de carbon, amoniac, hidrogen, hidrogen sulfurat, clor, azot, oxigen etc. 5 Gaz radioactiv, ob╚Ťinut prin dezintegrarea elementelor radioactive. 6 Emisie. 7 (Fig) Ceea ce ├«╚Öi are originea ├«ntr-un lucru oarecare. 8 R─âsp├óndire. 9 Exala╚Ťie (5).
emana╚Ťiune sf vz emana╚Ťie
em─ân─âciune sf vz emana╚Ťie
EMAN├ü╚ÜIE, emana╚Ťii, s. f. 1. Emitere, degajare (de gaze, de vapori, de mirosuri etc.); (concr.) ceea ce se degajeaz─â, ceea ce se eman─â. ÔŚŐ (Geol.) Emana╚Ťie vulcanic─â = a) emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanic─â; b) produs al acestei activit─â╚Ťi, reprezentat prin bioxid de carbon, hidrogen, amoniac, hidrogen sulfurat, clor, azot, oxigen etc. 2. Gaz radioactiv ob╚Ťinut prin dezintegrarea radiului, toriului sau actiniului. [Var.: (├«nv.) emana╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. ├ęmanation, lat. emanatio, -onis.
EMANA╚ÜI├ÜNE s. f. v. emana╚Ťie.
EMAN├ü╚ÜIE, emana╚Ťii, s. f. 1. Emitere, degajare (de gaze, de vapori, de mirosuri etc.); (concr.) ceea ce se degajeaz─â, ceea ce se eman─â. ÔŚŐ (Geol.) Emana╚Ťie vulcanic─â = a) emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanic─â; b) produs al acestei activit─â╚Ťi, reprezentat prin bioxid de carbon, hidrogen, amoniac, hidrogen sulfurat, clor, azot, oxigen etc. 2. Gaz radioactiv ob╚Ťinut prin dezintegrarea radiului, toriului sau actiniului. [Var.: (├«nv.) emana╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. ├ęmanation, lat. emanatio, -onis.
EMANA╚ÜI├ÜNE s. f. v. emana╚Ťie.
EMAN├ü╚ÜIE, emana╚Ťii, s. f. (╚śi ├«n forma emana╚Ťiune). 1. Emitere, degajare a unui gaz; (mai ales concretizat) ceea ce se degaj─â. ├Än c─âldur─â are s─â se evaporeze alcoolul, umpl├«nd odaia cu o emana╚Ťiune subtil─â. CARAGIALE, O. VII 299. Soarele de amiazi vars─â emana╚Ťiuni voluptoase de c─âldur─â ├«n rari╚Ötea p─âdurii ╚Öi subt umbra copacilor. ODOBESCU, S. III 35. 2. Gaz ob╚Ťinut prin dezintegrarea radiului, toriului sau actiniului. ÔÇô Variant─â: emana╚Ťi├║ne (pronun╚Ťat -╚Ťi-u-) s. f.
EMANA╚ÜI├ÜNE s. f. v. emana╚Ťie.
eman├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. eman├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. eman├í╚Ťiei; pl. eman├í╚Ťii, art. eman├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
eman├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. eman├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. eman├í╚Ťiei; pl. eman├í╚Ťii, art. eman├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
EMAN├ü╚ÜIE s. 1. degajare, emanare, emisiune, exalare, exala╚Ťie, ├«mpr─â╚Ötiere, r─âsp├óndire, (├«nv.) r─âsfugare. (~ de gaze de la sob─â.) 2. v. degajare. 3. emana╚Ťie de radiu = radon. 4. efluviu. (Se simte ├«n atmosfer─â o ~ specific─â.)
EMAN├ü╚ÜIE s.f. 1. Emitere, degajare. ÔÖŽ Ceea ce se degajeaz─â. 2. Gaz radioactiv care rezult─â din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului. [Gen. -iei, var. emana╚Ťiune s.f. / cf. fr. ├ęmanation, it. emanazione].
EMANA╚ÜI├ÜNE s.f. v. emana╚Ťie.
EMAN├ü╚ÜIE s. f. 1. faptul de a emana; emitere, degajare. ÔŚŐ ceea ce se degaj─â, exala╚Ťie. ÔŚŐ (p. ext.; ir.) rezultat al unor evenimente politice. ÔÖŽ ~ vulcanic─â = emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanic─â; produs al acestei activit─â╚Ťi. 2. gaz radioactiv care rezult─â din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului. (< fr. ├ęmanation, lat. emanatio)
EMAN├ü╚ÜIE ~i f. 1) v. A EMANA. 2) Produs al eman─ârii. [G.-D. emana╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. ├ęmanation, lat. emanatio, ~onis
emana╚Ťi(un)e f. 1. ac╚Ťiunea de a emana; 2. ceeace eman─â: mirosurile sunt emana╚Ťiuni.
*emana╚Ťi├║ne f. (lat. eman├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a emana. Ce─şa ce eman─â: mirosurile-s emana╚Ťiun─ş. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie.
EMANA╚ÜIE s. 1. degajare, emanare, emisiune, exalare, exala╚Ťie, ├«mpr─â╚Ötiere, r─âsp├«ndire, (├«nv.) r─âsfugare. (~ de gaze de la sob─â.) 2. degajare, dezvoltare, emanare, producere, radiere. (~ de c─âldur─â.) 3. (CHIM.) emana╚Ťie de radiu = radon. 4. efluviu. (Se simte ├«n atmosfer─â o ~ specific─â.)
eman├í╚Ťie s. f. (Folosit frecvent dup─â decembrie 1989, deseori cu sens ironic, depreciativ) Produs al Revolu╚Ťiei din decembrie 1989 ╚Öi, prin extensie, orice produs al Puterii de dup─â 1989 ÔŚŐ ÔÇ×Emana╚Ťii ale PuteriiÔÇŁ Contr. 44/90 p. 1. ÔŚŐ ÔÇ×Nudele emana╚Ťii ale comer╚Ťului socialist [...] numite magazine de statÔÇŁ Timpul 30/90 p. 8. ÔŚŐ ÔÇ×O emana╚Ťie de nivelul gazetei ┬źAzi┬╗.ÔÇŁ Expr. Mag. 11/90 p. 2. ÔŚŐ ÔÇ×Sediul emana╚Ťiei ie╚Öene F.S. N.ÔÇŁ Opinia stud. 1/91 p. 2. ÔŚŐ ÔÇ×Prezent├óndu-se ca o emana╚Ťie a Revolu╚Ťiei [...] noul regim a dovedit, la nici un an de la instaurarea sa, c─â nu face dec├ót s─â continue, ├«n liniile sale esen╚Ťiale, politica regimului anterior.ÔÇŁ R.l. 25 IV 91 p. 5. ÔŚŐ ÔÇ×Emana╚Ťii ale unei gestiuni economice defectuoaseÔÇŁ R.l. 405/91 p. 2. ÔŚŐ ÔÇ×Deci cine i-o fi ├«nc├óntat Emana╚Ťiei Sale auzul ├«n tinere╚Ťea revolu╚Ťionar─â, ca s─â-l aducem s─â-i desc├ónte ╚Öi legitimitatea postrevolu╚Ťionar─â?ÔÇŁ Ca╚Ť. 1724 XII 91 p. 7 (formal cf. fr. ├ęmanation, it. emanazione; R. Zafiu ├«n Luc. 25/91 p. 4, I. Preda ├«n LR 10/92 p. 547, C. Tabarcea ├«n Cotid. 1 III 91, D. Uri╚Ťescu CV 5052)

Emana╚Ťiune dex online | sinonim

Emana╚Ťiune definitie

Intrare: emana╚Ťie
emana╚Ťiune
emana╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
em─ân─âciune