emaciație sf [At: DN3 / P: ~ci-a-ți-e / Pl: ~ii / E: fr émaciation] (Rar) Emaciere.

EMACIÁȚIE, emaciații, s. f. Emaciere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. émaciation.

EMACIÁȚIE, emaciații, s. f. Emaciere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. émaciation.

emaciáție (-ci-a-ți-e) s. f., art. emaciáția (-ți-a), g.-d. art. emaciáției; pl. emaciáții, art. emaciáțiile (-ți-i-)

emaciáție s. f. (sil. -ci-a-ți-e), art. emaciáția (sil. -ți-a), g.-d. art. emaciáției; pl. emaciáții, art. emaciáțiile (sil. -ți-i-)

EMACIÁȚIE s.f. (Liv.) Slăbire, slăbiciune extremă; emaciere. [Pron. -ci-a-, gen. -iei. / < fr. émaciation].

EMACIÁȚIE s. f. emaciere. (< fr. émaciation)