eluviu definitie

11 definiții pentru eluviu

eluviu sn [At: ENC. ROM. / Pl: ~ii / E: fr éluvium] (Glg) Totalitate a rămășițelor produse de alterarea și dezagregarea rocilor.
ELÚVIU, eluvii, s. n. Produse ale alterării exogene a rocilor, acumulate pe loc și caracterizate prin lipsa stratificației și prin nesortarea materialului. – Din fr. éluvium.
ELÚVIU, eluvii, s. n. Produse ale alterării exogene a rocilor, acumulate pe loc și caracterizate prin lipsa stratificației și prin nesortarea materialului. – Din fr. éluvium.
ELÚVIU, eluvii, s. n. Totalitatea produselor rămase pe loc în urma procesului de alterare și dezagregare a rocilor.
elúviu [viu pron. viu] s. n., art. elúviul; pl. elúvii, art. elúviile (-vi-i-)
elúviu s. n. [-viu pron. -viu], art. elúviul; pl. elúvii, art. elúviile (sil. -vi-i-)
ELÚVIU s.n. Totalitatea rămășițelor din dezagregarea rocilor. [Pron. -viu. / < fr. éluvium].
ELÚVIU s. n. material detritic din dezagregarea rocilor. (< fr. éluvium)
ELÚVIU ~i n. Masă minerală constând din rămășițe provenite din dezagregarea rocilor, caracterizată prin lipsa stratificației și prin nesortarea componenților. /<fr. éluvium
eluviu, (engl.= eluvium)material rezultat prin dezagregare sau alterare și rămas la locul de formare. Adesea e. se individualizează ca o scoarță de alterare și poate atinge grosimi mari pe suprafețe orizontale sau slab înclinate. V. și coluviu; deluviu; proluviu.
ELÚVIU (< fr. {i}; {s} lat. elua „a dizolva”) s. n. Produse ale alterării exogene a rocilor, acumulate pe loc; se caracterizează prin lipsa stratificației și prin nesortarea materialului, fiind alcătuite din cei mai stabili componenți ai rocilor-mamă. Sunt răspândite în regiunile arctice și subarctice, unde gelivația acționează puternic, creând „câmpurile de pietre”.

eluviu dex

Intrare: eluviu
eluviu substantiv neutru
  • pronunție: -viu pr. -vĭu