Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru eluviu

eluviu sn [At: ENC. ROM. / Pl: ~ii / E: fr ├ęluvium] (Glg) Totalitate a r─âm─â╚Öi╚Ťelor produse de alterarea ╚Öi dezagregarea rocilor.
EL├ÜVIU, eluvii, s. n. Produse ale alter─ârii exogene a rocilor, acumulate pe loc ╚Öi caracterizate prin lipsa stratifica╚Ťiei ╚Öi prin nesortarea materialului. ÔÇô Din fr. ├ęluvium.
EL├ÜVIU, eluvii, s. n. Produse ale alter─ârii exogene a rocilor, acumulate pe loc ╚Öi caracterizate prin lipsa stratifica╚Ťiei ╚Öi prin nesortarea materialului. ÔÇô Din fr. ├ęluvium.
ELÚVIU, eluvii, s. n. Totalitatea produselor rămase pe loc în urma procesului de alterare și dezagregare a rocilor.
el├║viu [viu pron. viu] s. n., art. el├║viul; pl. el├║vii, art. el├║viile (-vi-i-)
el├║viu s. n. [-viu pron. -viu], art. el├║viul; pl. el├║vii, art. el├║viile (sil. -vi-i-)
EL├ÜVIU s.n. Totalitatea r─âm─â╚Öi╚Ťelor din dezagregarea rocilor. [Pron. -viu. / < fr. ├ęluvium].
EL├ÜVIU s. n. material detritic din dezagregarea rocilor. (< fr. ├ęluvium)
EL├ÜVIU ~i n. Mas─â mineral─â const├ónd din r─âm─â╚Öi╚Ťe provenite din dezagregarea rocilor, caracterizat─â prin lipsa stratifica╚Ťiei ╚Öi prin nesortarea componen╚Ťilor. /<fr. ├ęluvium
eluviu, (engl.= eluvium)material rezultat prin dezagregare sau alterare ╚Öi r─âmas la locul de formare. Adesea e. se individualizeaz─â ca o scoar╚Ť─â de alterare ╚Öi poate atinge grosimi mari pe suprafe╚Ťe orizontale sau slab ├«nclinate. V. ╚Öi coluviu; deluviu; proluviu.
EL├ÜVIU (< fr. {i}; {s} lat. elua ÔÇ×a dizolvaÔÇŁ) s. n. Produse ale alter─ârii exogene a rocilor, acumulate pe loc; se caracterizeaz─â prin lipsa stratifica╚Ťiei ╚Öi prin nesortarea materialului, fiind alc─âtuite din cei mai stabili componen╚Ťi ai rocilor-mam─â. Sunt r─âsp├óndite ├«n regiunile arctice ╚Öi subarctice, unde geliva╚Ťia ac╚Ťioneaz─â puternic, cre├ónd ÔÇ×c├ómpurile de pietreÔÇŁ.

Eluviu dex online | sinonim

Eluviu definitie

Intrare: eluviu
eluviu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -viu pr. -v─şu