eluvionare definitie

2 intrări

13 definiții pentru eluvionare

eluvionare sf [At: LTR / P: ~vi-o~ / Pl: ~nări / E: fr éluvionnement] (Glg) Fenomen de ridicare a sărurilor și a substanțelor coloide din straturile inferioare ale unui sol către straturile lui superioare Si: eluviere, eluviune (1).
ELUVIONÁRE, eluvionări, s. f. 1. Acțiunea de formare a eluviilor. 2. Spălare spre adâncime a unor elemente componente din straturile superioare ale solului sub acțiunea apei de precipitații infiltrate în sol. [Pr.: -vi-o-] – După fr. éluvionnement.
ELUVIONÁRE, eluvionări, s. f. 1. Acțiunea de formare a eluviilor. 2. Spălare spre adâncime a unor elemente componente din straturile superioare ale solului sub acțiunea apei de precipitații infiltrate în sol. [Pr.: -vi-o-] – După fr. éluvionnement.
ELUVIONÁRE, eluvionări, s. f. Fenomenul de ridicare a sărurilor în soluție și a substanțelor coloide care se găsesc în dispersiune coloidală, din orizonturile inferioare ale unui sol spre cele superioare. – Pronunțat: -vi-o-.
eluvionáre (-vi-o-) s. f., g.-d. art. eluvionắrii; pl. eluvionắri
eluvionár adj. m., pl. eluvionári; f. sg. eluvionáră, pl. eluvionáre
eluvionáre s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. eluvionării; pl. eluvionări
ELUVIONÁRE s. (GEOL.) eluviune. (Proces de ~ a rocilor.)
ELUVIONÁRE s.f. (Geol.) Ridicare a sărurilor și a substanțelor coloide din straturile inferioare ale unui sol către straturile lui superioare; eluviere; eluviune. [Pron. -vi-o-. / după fr. éluvionnement].
ELUVIONÁR, -Ă adj. eluvial. (< fr. éluvionnaire)
ELUVIONÁRE s. f. ridicare a sărurilor și a substanțelor coloide din straturile inferioare ale unui sol către cele superioare. (după fr. éluvionnement)
ELUVIONÁRE ~ări f. Ridicare a substanțelor coloide din straturile inferioare ale solului către cele superioare. /<fr. éluvionnement
ELUVIONARE s. (GEOL.) eluviune. (Proces de ~ a rocilor.)

eluvionare dex

Intrare: eluvionare
eluvionare substantiv feminin
  • silabisire: -vi-o-
Intrare: eluvionar
eluvionar adjectiv