Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru eluare

eluare sf [At: MDT / Pl: ~u─âri / E: fr ├ęluer] Elu╚Ťie (1).
ELU├üRE, elu─âri, s. f. Proces de dizolvare ╚Öi de separare a substan╚Ťelor dintr-o coloan─â cromatografic─â fixate pe un mediu absorbant, prin sp─âlarea ei cu eluan╚Ťi; elu╚Ťiune. [Pr.: -lu-a-] ÔÇô Cf. fr. ├ęluer.
ELU├üRE, elu─âri, s. f. Proces de dizolvare ╚Öi de separare a substan╚Ťelor dintr-o coloan─â cromatografic─â fixate pe un mediu absorbant, prin sp─âlarea ei cu eluan╚Ťi; elu╚Ťiune. [Pr.: -lu-a-] ÔÇô Cf. fr. ├ęluer.
eluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. eluắrii (-lu-ă-); pl. eluắri
eluáre s. f. (sil. -lu-a-), g.-d. art. eluării (sil. -lu-ă-); pl. eluări
ELU├üRE s. (CHIM.) elu╚Ťiune.
ELU├üRE s.f. Elu╚Ťie. [Dup─â fr. ├ęlution, engl. elution].
ELU├üRE s. f. elu╚Ťiune. (dup─â fr. ├ęlution)
ELUARE s. (CHIM.) elu╚Ťiune.

Eluare dex online | sinonim

Eluare definitie

Intrare: eluare
eluare substantiv feminin
  • silabisire: -lu-a-