eluare definitie

9 definiții pentru eluare

eluare sf [At: MDT / Pl: ~uări / E: fr éluer] Eluție (1).
ELUÁRE, eluări, s. f. Proces de dizolvare și de separare a substanțelor dintr-o coloană cromatografică fixate pe un mediu absorbant, prin spălarea ei cu eluanți; eluțiune. [Pr.: -lu-a-] – Cf. fr. éluer.
ELUÁRE, eluări, s. f. Proces de dizolvare și de separare a substanțelor dintr-o coloană cromatografică fixate pe un mediu absorbant, prin spălarea ei cu eluanți; eluțiune. [Pr.: -lu-a-] – Cf. fr. éluer.
eluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. eluắrii (-lu-ă-); pl. eluắri
eluáre s. f. (sil. -lu-a-), g.-d. art. eluării (sil. -lu-ă-); pl. eluări
ELUÁRE s. (CHIM.) eluțiune.
ELUÁRE s.f. Eluție. [După fr. élution, engl. elution].
ELUÁRE s. f. eluțiune. (după fr. élution)
ELUARE s. (CHIM.) eluțiune.

eluare dex

Intrare: eluare
eluare substantiv feminin
  • silabisire: -lu-a-