eluțiune definitie

11 definiții pentru eluțiune

eluție sf [At: MDT / V: ~iune / P: ~ți-e / Pl: ~ii și ~iuni / E: fr élution, ger Elution] 1 Procedeu chimic de dizolvare a substanțelor fixate pe un mediu absorbant, prin spălarea cu un detergent sau cu un amestec de solvenți adecvați Si: eluare. 2 (Spc) Procedeu chimic de extragere a zahărului din melasă.
eluțiune sf vz eluție
ELUȚIÚNE, eluțiuni, s. f. Eluare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. élution.
ELUȚIÚNE, eluțiuni, s. f. Eluare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. élution.
eluțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. eluțiúnii; pl. eluțiúni
eluțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. eluțiúnii; pl. eluțiúni
ELUȚIÚNE s. v. eluare.
ELÚȚIE s.f. Procedeu chimic prin care se eliberează o substanță de pe adsorbantul său prin spălare; eluare. [Gen. -iei, var. eluțiune s.f.. / < fr. élution].
ELUȚIÚNE s.f. v. eluție.
ELUȚIÚNE s. f. procedeu chimic prin care se eliberează o substanță de pe absorbantul său prin spălare; eluare. (< fr. élution)
ELUȚIUNE s. (CHIM.) eluare.

eluțiune dex

Intrare: eluție
eluție
eluțiune substantiv feminin
  • silabisire: -ți-u-