elogia definitie

12 definiții pentru elogia

elogia vt [At: TEODOREANU, M. II, 361 / P: ~gi-a / Pzi: ~iez / E: fr élogier] 1 A aduce laude. 2 A slăvi.
ELOGIÁ, elogiez, vb. I. Tranz. A aduce elogii, a lăuda (în cuvinte entuziaste), a preamări. [Pr.: -gi-a] – Din fr. élogier.
ELOGIÁ, elogiez, vb. I. Tranz. A aduce elogii, a lăuda (în cuvinte entuziaste), a preamări. [Pr.: -gi-a] – Din fr. élogier.
ELOGIÁ, elogiez, vb. I. Tranz. A aduce laude, a vorbi bine despre calitățile sau meritele cuiva; a lăuda, a preamări. – Pronunțat: -gi-a.
elogiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 elogiáză, 1 pl. elogiém (-gi-em); conj. prez. 3 să elogiéze; ger. elogiínd (-gi-ind)
elogiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. elogiéz, 3 sg. și pl. elogiáză, 1 pl. elogiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. elogiéze; ger. elogiínd (sil. -gi-ind)
ELOGIÁ vb. v. glorifica.
A elogia ≠ a bârfi, a defăima, a denigra, a ponegri
ELOGIÁ vb. I. tr. A lăuda, a aduce elogii, a preamări. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. elogiare, fr. élogier].
ELOGIÁ vb. tr. a aduce elogii. (< fr. élogier, it. elogiare)
A ELOGIÁ ~ éz tranz. A trata cu elogii; a ridica în slavă; a slăvi; a cânta; a glorifica; a exalta. [Sil. -gi-a] /<fr. élogier
ELOGIA vb. a cinsti, a cînta, a glorifica a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.)

elogia dex

Intrare: elogia
elogia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gi-a